Mă năpădesc de multe ori diferite gânduri,idei..amintiri..
Viața mea nu e întocmai perfectă,
*nu era..
Am trecut prin multe.Nu e uşor să creşti lângă un tată problemă,distant.Când eram mică eram mult mai afectuasă față de el..dar acum nu mai sunt deloc.
Nu am vrut să spun asta pânā acum,nu e punctul meu forte..ci din contră,evit mereu subiectul acesta.
Mi-a interzis multe,poate nici eu nu eram uşă de biserică dar am văzut multă nedreptate din partea lui..
Bunicul meu,tatăl lui era la fel..se purta identic cu copii lui ..i-am spus de multe ori să încerce să se schimbe dar în zadar.E o stană de piatră la care țipi şi țipă la tine si în final degeaba.
În familia mea nu vreau să fie aşa.Vreau ca copiii mei să iasă afară şi să mă întrebe "când ajunge odată tati acasă?"
Nu ..atunci când copiii aud că părintele lor soseşte acasă să se ascundă de ochii lui pentru a nu se isca certuri noi.
Cred că mai sunt fete sau băieți care au trecut prin asta şi nu sunt bucuroşi,dar credeți-mă ..e mai bine să vă refugiați în altă parte.
Uneori am visuri bizare..care chiar cred că se vor întâmpla cândva.Dar nu mă îngrijorez,Filip e totul.
Mulți m-au judecat că mă bazez prea mult pe el,că poate într-o zi imi v-a întoarce spatele,de ce nu am făcut o facultate?de ce aşa de tânără vreau să mă căsătoresc?
E viața mea
O singură viață am.Atâta timp cât nu îmi bat joc de ea drogându-mă,fumând iarbă,tăindu-mi venele cu lama prin baie sau făcând ritualuri sataniste invocând diavolul prin mai ştiu eu ce locuri să mă lase în pace.
Atâtea judecăți "mai ştii cum erai în trecut?" sau "vaii,te consideri sfânta Filofteea!?" ..
Nu mă consider..Toți trecem prin momente nasoale,dar învățați să uitați!
Într-o relație ,să treci peste e mare lucru.Să ai pe cineva care nu îți aduce aminte la fiecare ceartă de lucrurile greşite.
Uitați trecutul vostru!Care o fi fost el..nu contează ce ați făcut.Contează că nu mai faceți.
