Drumul spre Metina a fost liniștit.
Am coborât din mașină.Părinții mei și cele două surori ne așteptau.Lisa și Alma sunt mai mici ca mine,dar mă înțeleg foarte bine cu ele.Mereu le aud noaptea cum vorbesc despre nunta mea cu Filip.Sunt atât de entuziasmate că sora lor mai mare se căsătorește.Își fac fel și fel de planuri despre rochii,pantofi,buchete..
Mama e inocentă,blândă.Mereu acceptă lucrurile așa cum sunt,de asta o iubește Filip atât de tare.
Copii Metinei sunt afară,în grădină.Casa ei se află într-un cartier simplu și modest.Vecinii ei sunt refugiați,francezi negri care s-au restabilit cu greu.Metina spune că se înțelege cu ei dar mie nu mi se par prea drăguți,nu că aș fi rasistă.Respect orice rasă de oameni,dar ceva negativ îmi spune că nu sunt în regulă acești oameni.
Copii stau pe pături la umbră,jucându-se iar părinții mei,ai lui Filip,Metina și soțul ei vorbesc pe terasa casei.
Îmbrățișez copii că îmi sunt atât de dragi:
-A venit Alionaa!mamaaa,a venit cu Filip!spune Lea,cea mai mică dintre fete.Toți mă cuprind și mă cheamă să mă joc cu ei.
-Vrei să te joci cu păpușile mele?spune Marta,cea cu păr blond și ochi albaștrii care e cea mai gingașă.
-Desigur?care vrei să mi-o dai?spun.
-Ți-o dau pe cea mai frumoasă,așa ca tine!
-Cât de scumpă ești!
Filip mă privea.Avea ochii mici și blânzi ca întotdeauna.Oare la ce se gândea?
Din perspectiva lui Filip:
Atât de frumoasă este înconjurată de copii.Imi saltă inima când gândul îmi spune că e a mea.Nu aș putea să o rănesc niciodată.Ea va fi mama copiilor mei.Dacă ar păți ceva ,nu mi-aș putea ierta.O iubesc atât de mult!
Mulțumesc Doamne!!
Se aude o bătaie în poartă.Patru copii negri intră și ne salută,apoi o întreabă pe Metina dacă se pot alătura grupului de copii iar ea încuviințează afirmativ.Un sentiment trece prin mine când se apropie.
-Bună Ahman,spune unul dintre băieții Metinei.Copii negri au între vârsta de 10-14 ani.Sunt două fete și doi băieți,destul de îngrijiți.Fetițele sunt îmbrăcate în rochițe identice și au câte o poșetuță care le țin strânse.Băieții se i-au repede în vorbă cu ceilalți.
Totul pare normal.Poate prea normal.Îl iau pe Filip de mână pentru a intra în casă puțin.
Ne așezăm la masa din bucătărie.El i-a un scaun și se pune aproape de mine.Vrea să îmi spună ceva...
