- Oh, haide măi ! N-am chef de glume ! Se văicărea Justin, târându-și teneșii pe șoseaua uscăcioasă și îmbăcsită de praf.
- Bătrâna Jenkins m-a pârât îngrijitoarei de gardă, că am părăsit incinta căminului după ora de culcare. Și încă mă gândesc, ora unșpe noaptea, nu e cam târziu pentru o băbăciune ca ea ?! s-a încruntat Jeremy.
- Frate, ce ai spus mai devreme ? a căscat gura Randy.
- Mă, tu ești surd ? s-a enervat blondul, fixându-l cu privirea lui pură, precum oceanul infinit.
- Nu mă. Repetă ultima frază. "Și încă....a continuat Randy.
- "Și încă mă gândesc " , și-a dat ochii peste cap Jeremy.
- E grav ! Măcar ai cu ce ?! au bufnit în râs ceilalți doi băieți.
- Hahaha, m-am spart de râs , a strâmbat din nas frumosul cu freză șmecheră și privire angelică.
Băieții ăștia nătângi se cunoșteau de când se știau. Randy copilărise alături de Justin, amândoi locuind pe aceeași stradă.
Când se stabiliseră în Manhattan, îl întâlniseră și pe Jeremy. Cât despre Spencer, Alex și Jeff ceilalți trei membrii ai găștii , pe ei îi cunoscuseră doi ani mai târziu după mutarea lor în oraș.
Justin era genul de băiat mai copilăros. Nu vârsta era de vină, ci așa era firea lui. Randy era amuzant,dar uneori și foarte obraznic. se Jeremy e mai mereu cu capul în nori, visând cu ochii deschiși. Cam prostuț din fire, nu gândea prea des (după cum se vede).
Spencer, era genul mai retras. Uneori nu înțelegea de ce este prieten cu tâmpiții ăștia bădărani. Lui îi plăcea să citească, nu umbla toată ziua și jumătate din noapte pe străzi, Mp3-ul îl avea întotdeauna în buzunar, și când nu suporta certurile pe tema șosetelor și a chiloților împrăștiați prin cameră, lipsa sucului din frigider sau altele , își băga căștile în urechi, ignorând protestele celorlalți.
Alex e genul de băiat care nu se dă bătut. Poate părea cam arogant și nesuferit, însă alături de prietenii săi este cât se poate de obișnuit.
Cât despre Jeff el era "Capul Găștii ". Genul de băiat dur și cât se poate de matur. Avea de asemenea momente în care se distra cu prietenii săi, însă seriozitatea o lăsa de-o parte doar în acele clipe.
Că veni vorba de ceilalți membrii absenți. Spencer era închis în ceea ce numeau băieții " Camera de Tortură " și anume – biblioteca.
Cartea a căror file le mânuia printre degete, părea extrem de interesantă pentru Spencer.
Era pierdut printre literele inscripționate pe bucata veche, putrezită de hârtie.
Un zgomot brusc l-a făcut să tresară :
- Hei, e cineva acolo ? a strigat cu tragere de inimă.
- Omule ! De ce nu mă miră faptul că ești aici ?! Te-am căutat prin tot căminul, și nici urmă de tine, a zis Jeff agitat.
- Aici mă găsești când ai nevoie , și-a scuturat jeanșii de praf brunetul chipeș. Și-a ridicat privirea de pe podeaua veche de lemn.
Ochii lui, ca doi cărbuni strălucind în flăcări, îi fixau fiecare mișcare a lui Jeff.
- Mergem azi ? l-a scos Jeff din transă.
- Mda, a mormăit absent încă mânuind cartea .
A făcut un semn paginii unde rămăsese, și a aruncat-o fără chef pe raftul dărăpănat.
