Nuanţe

Partea a III-a

Stelele strălucesc pe cer. Gălăgia oraşului se reduse la tăcere. În aceeaşi cameră, două paturi stau apropiate. Oraşul care nu doarme niciodată, se culcase doar de această dată. În cele două paturi un bătrân şi o bătrânică stau întinşi pe o parte, uitându-se încă unul la altul cu aceeaşi dragoste în ochi. Se ţin strânşi de mână.

-Îţi mulţumesc... Am avut cea mai minunată viaţă, alături de cea mai minunată persoană.

-Iubitule, ce se va întâmpla acum...?

-Mergem mai departe, împreună.

-Unde?

-Undeva departe, unde să fim doar noi doi.

-Mi-e frică.

-Şi mie...

Se uită cu ultimele puteri la ea şi începu să închidă ochii.

-Iubito?

-Da, iubitule?

-Dacă simţi nevoia să plângi... Plângi...

-Noapte bună, dragul meu, te iubesc...

-Şi eu...

-Hai să plângem împreună. Ca atunci când deschidem ochii... Să fim mai fericiţi ca niciodată.

-Haide...