Plângi! Plângi, iubire! Este întuneric. Deodată, de nicăieri, apare o lumină. Ea se opreşte din plâns. Începe să râdă în hohote.
După o călătorie lungă este aşezată într-un loc unde este înconjurată de sticlă. Lângă acest loc, era unul la fel, în care stătea altcineva, un alt bebeluş, un băiat. Se uitau unul la altul. El avea ochii albaştri, ea verzi. Întind mâna unul către celălalt şi încep să râdă.
"Te iubesc!" spune ea."Şi eu te iubesc!" spune el.
YOU ARE READING
Nuanţe
RomansaO mică poveste de dragoste ce trece dincolo de graniţa timpului. O metaforă a vieții. Scrisă acum foaaarte mult timp de mine, dar rămâne una dintre preferatele mele.
