Epilog 2

110 7 3
                                        

*Narator*

Dupa ce Andy a ieșit din spital, înmormântarea Larisei a avut loc.

A fost o zi senină, ca ea. Oamenii au plecat, însă in fața mormântului plin de coroane colorate, au ramas cu ochii îngândurați, doi adolescenți.

-A fost un accident... spune Lisa, în timp ce o lacrimă i se prelingea pe obrazul ei fin. Am vrut să mă sinucid. Am furat pistolul tatălui meu și mi l-am apropiat de tampla. Ea m-a văzut în ultima secundă și m-a împins dar eu deja am apăsat. Glonțul a ajuns in inima ei și nu s-a mai putut face nimic. Atunci când ai auzit ai leșinat după ce ai zis că mă urăști. Te-ai lovit la cap și ai fost transportat la spital. Dacă te pierdeam și pe tine, nu știu ce făceam. Eu ar trebui să fiu acolo, nu ea!

-Nu spune asta, dacă te-ar auzi s-ar supăra foarte tare pe tine.

-Sunt sigură că e deja supărată pe mine, dacă nu eram atât de proastă ea încă era în viață. Nu mai pot dormi noaptea, am coșmaruri și imi vine să dispar alături de ea.

-Știi, cât am fost în comă, am visat-o. De fapt, am visat tot ce s-a întâmplat însă sub altă formă. Am fost nervos prima oară însă ea m-a făcut să te iert. E rândul tău acum să te ierți.

-Ai dreptate, maine eu plec, justiția și familiile noastre au decis că cel mai bine este sa merg pentru 4 ani la o școală de corecție. Au și un psiholog bun acolo care mă va ajuta. Sper să mă vizitezi chiar si dacă o să fiu după gratii.

-Cu siguranță, haide, sigur părinții ne caută.

Atunci cei doi s-au întors pentru ultima oara spre poza Larisei pentru a își lua rămas bun:

-Mulțumesc că mi-ai salvat viața...

-Mulțumesc că mi-ai luminat viața...


Sfârșit

Fantoma din noapteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum