A fost un vis? Părea real... Totuși... Daca a fost un vis, de ce tânjesc după el? De ce nu îmi mai apare? De ce mă duc in miez de noapte prin livadă așteptând până la rasarit?
Părinții au început să mă întrebe ce am pățit. Nici mâncarea nu mai era bună. Era ceva ciudat in mine. Oare m-am prostit? Am înnebunit?
Nebun dupa o fantoma... Ce gând stupid.
Au trecut 13 zile blestemate, iar eu nu mă puteam obișnui cu o "simpla imagine" a trecutului. Aș minții să spun că am uitat-o, că nu mă mai duc noaptea în paradisul dintre copaci.
Dar de când am pășit pe iarba aceea scurtă, am știut că în seara asta se va întâmpla ceva.
Si așa a și fost!
Era ea, acolo! Își împletea părul blond in iarbă, prizându-l cu flori. Dar era altfel, ma speria. Canta lent și sinistru un cântec.
Îl repeta mărind ritmul ajungând să îl rostească repede și nervoasă, întrerupând, din când in când, versurile cu un râs amar.
M-am speriat și am cazut pe spate târându-mă spre ieșirea din livadă.
CITEȘTI
Fantoma din noapte
Short Story,,Am început să o văd, să o vizez, să o simt aici. Tânjesc după imaginea ei în fiecare zi. Nu stiu ce m-a captivat, e o simplă umbră. O umbra pe care as urmari-o toata viata"
