M-a cuprins frica. Am înghețat practic pe scaunul meu.
Însă, mi-am revenit când m-am gandit că poate e câinele meu.
Ce prost sunt!
Deschid ușa și ies pentru a îl speria eu pe caine, nu el pe mine. Însă nu se mai auzea nimic. Am presupus că și-a dat seama așa că mi-am scoa capul pe ușă și am rămas la fel de surprins precum era si fata din fața mea.
-Voiam sa fie o surpriză! spune si începe să zâmbească frumos.
-Ce cauți aici?
-Nu mai puteam să aștept, imi era dor de tine!
Mă duc spre ea și ne așezăm amândoi lângă scară, pe parchetul lăcuit.
-Casa asta...
Ne uitam amândoi prin casa analizând lemnul si acoperișul închis la culoare.
-Ce e cu ea?
-A fost a mea...
O priveam atent neînțelegînd ce vrea sa zica.
-Trăiam alături de mama, zice oftând. Într-o zi am aflat că am o boală rară ce nu m-a cruțat. Mama a fost distrusă și nu a mai putut sta aici după moartea mea așa că s-a mutat. Dar eu... Am rămas blocată aici.
Am rămas privind-o uimit de cele auzite.S-a ridicat și s-a îndreptat spre ușa.
CITEȘTI
Fantoma din noapte
Nouvelles,,Am început să o văd, să o vizez, să o simt aici. Tânjesc după imaginea ei în fiecare zi. Nu stiu ce m-a captivat, e o simplă umbră. O umbra pe care as urmari-o toata viata"
