Ne vedeam în toiul nopții și îi aduceam flori pe care ea nu le-a mai văzut vreodată. Ochii ei luceau de mirare si semănau cu doua stele in acel întuneric etern.
Dar ceva era ciudat acum. Eu ma simțeam urmărit. Ea nu parea să observe dar eu știam ca e ceva acolo.
-Ce ai pățit? îmi spune, trezindu-mă din gândurile mele.
-Nimic...
-Ma minți! Nu mai fi o fată.
-Bine, e absurd, oricum.
-Ce este?
-Ma simt urmarit. Stiu ca e ceva acolo in umbra care ne priveste cu ura, ii spun apropiindu-ma de urechea ei.
Incepe sa rada umpland intreaga livada in lumina. Cumva starile ei colorau copacii si intreaga viata.
-In nici-un caz! As simti asta.
Priveste in jur pentru a se convinge de cuvintele sale, apoi se intoarce cu un zambet pe buze.
-Nu... Nu e nimic...
Si uite asa a mai trecut o luna...
CITEȘTI
Fantoma din noapte
Nouvelles,,Am început să o văd, să o vizez, să o simt aici. Tânjesc după imaginea ei în fiecare zi. Nu stiu ce m-a captivat, e o simplă umbră. O umbra pe care as urmari-o toata viata"
