- Cine sunteți? întreb eu
- Îmi pare rau, domnișoară, dar nu vă pot oferi detalii personale, confidențiale sau private, spuse bărbatul.
- Ok... ce doriți de la mine? De ce ați venit?
- Păi, părinții dumitale au primit acest colet, iar eu am venit să îl livrez, dar observ ca părinții tăi nu sunt aici, așa că o să îți las pachetul ție. Trebuie să ajungă neapărat la părinții tăi. Neapărat...!
Acestea au fost ultimele cuvinte ale bărbatului înainte să plece. Eveline nu mai înțelegea ce se petrecea. Dacă era doar un simplu curier, de unde știa numele ei? Si de ce nu îi răspunsese la întrebări? Era ciudat tot ce se petrecea...
*****
După ce mă întorc de la școală, mă trântesc în pat și încep să mă gândesc la bărbatul misterios din dimineața aceea.
- Eveline! Scumpo! Am ajuns acasă! se auzi vocea unei femei de jos.
- Vin ,mamă! spun eu.
După ce cobor le văd pe surorile mele,
Noelle și Lilly, alături de mama si tata, strânși toți la masă.
- A venit un domn, de dimineață, și a lăsat un pachet pentru voi... A zis ca trebuie sa ajungă neapărat la voi..., spun eu întinzându-le pachetul.
- Bine, vorbim despre asta mai târziu, spuse mama. Acum trebuie să vorbim cu toții despre ceva foarte important...
De aceea v-am adus pe toate aici. Trebuie să vă spunem ceva. Eu și tatăl vostru am luat o hotărâre...
- Ne mutăm! spuse tata.
- Ce? sărim toate în cor.
- Asta nu se poate! spuse Noelle. Eu... mi-am făcut... prieteni aici!
- Da! Nu se poate! spun și eu.
- De ce nu ați discutat mai întâi și cu noi? întrebă Lilly.
- Este deja hotărât. Mâine plecăm! Ne mutăm în Ellenly City, un oraș mai liniștit și nepoluat. Nu o sa fie nimic ciudat acolo! spuse tata.
Se înșela amarnic.
