- Da, Emily. Normal că o să te invit! Si pe tine și pe Alleny, spune Noelle vorbind la telefon cu prietena ei, Emily.
Roțile mașinii sfârâie pe asfalt. Nu mai avem mult până la noua casă. Mama mi-a spus că mai avem cam un sfert de oră. Deabea aștept să ajung! Tata mi-a spus că e o casă cu etaj și mansardă și că dacă vreau îmi va da mie camera din mansardă! I-am spus, desigur, că accept! Nu mai puteam de nerăbdare. La fel și Lilly. Ea de-abia așteaptă să meargă la o școală nouă. E foarte încântată că o să își facă prieteni noi.
- Cât mai avem? întreabă Lilly.
- Zece minute, scumpo, îi răspunde mama.
Am căzut pe gânduri. O sa îmi vopsesc camera în turcoaz deschis, și o să agăț de pereți ghirlande și tablouri. Și citate! Mai ales citate! Ador citatele!
Deodată, mașina s-a oprit.
- Am ajuns! strigă tata.
- Daaa! strigăm și noi și coborâm în grabă din mașină.
În fața noastră se ridica o casă nici mare dar nici mică. Era vopsită în crem, cu flori la ferestre și cu perdele albastru-deschis.
- O ador! strig eu.
Intrăm în casă și dăm drept în hol. Ne descălțăm și intrăm fiecare în ce cameră apucăm. Eu am intrat în living. Acolo se afla o canapea și niște rafturi. Urma să punem noi restul mobilei. Apoi am urcat pe scări și am intrat într-un dormitor. Bănuiam că va fi al mamei și al tatei. Înăuntru era un pat și un fotoliu. După aceea m-am dus în dormitorul lui Lilly. În el este un pat cu baldachin cu perdele roz. Ea mereu și-a dorit unul, deși are 11 ani. Apoi am intrat în camera lui Noelle. Și aici este un pat. Și... În sfârșit, urc în mansardă! Este spațioasă și nu are un tavan foarte jos. Deja mă gândesc cum o să arate după ce pun mobila!
Și au venit și cei cu mobila și ajutați de tata au aranjat-o în casă.
Seara am mâncat cina, apoi m-am dus în mansardă și m-am culcat.
