Deși nici eu și nici surorile mele nu suntem de acord cu asta, ne vom muta. Dintre noi toate, Noelle este cea mai supărată că ne mutăm.
A doua zi, eu și familia mea ne-am făcut bagajele. Am luat tot ce aveam în casă și le-am înghesuit în mașină și pe mașină. Mobila urma să ne-o aducă niște bărbați cu un camion.
- Îmi va fi dor de tine, Melly! îi spun eu prietenei mele cele mai bune, Mellissa.
- Și mie la fel! O să te sun aproape zilnic, promit. Of, Eveline! Va fi plictisitor aici fără tine, îmi răspunde Mellissa.
- Și la mine va fi plictisitor fără tine! Dar o să vină vacanța și o să vi la mine si ne vom distra pe cinste în noua mea casă! încerc eu să ne înveselesc pe amândouă.
- Așa va fi, îmi răspunde ea.
- Eveline! Plecăm! mă strigă tatăl meu.
- Pa, Melly!
- Pe curând!
Urc în mașină și plec. Văd casa în spate, apoi centrul orașului, apoi tot orașul. Ne îndepărtăm, încet, încet de locul unde m-am născut și am crescut.
Aproape plângeam. Îmi șterg lacrimile cu spatele palmei și încep să mă gândesc că o să îmi fac prieteni noi, și că orice schimbare e o șansă pentru mai bine.
Așa era.
