Ceva nu tocmai tipic
De data asta voi scrie ce trebuia sa scriu de mult...voi scrie despre cum te-am lăsat....
Era o data ca-n povești
De fapt mai bine ca vreodata
Doar eu,tu și un leagăn
Într-o zi de varăRâdeam și ne distram
Și timpul tot trecea
Însă noi nici nu simțeam
De fapt...nici nu ne păsa...Mi-ai zis ceva ce nici acum nu am uitat
Mi-ai spus că vei fi acolo orice s-ar întâmpla
Am gândit puțin,apoi am lăcrimat
Știam deja că sfârșitul ne era planificat....Tu nu știai ce am,erai îngrijorat
M-ai cuprins în brațe ușor înspăimântat
Mi-ai șters ușor lacrimile
Mi-ai cusut rănileDar ca orice poveste,finalul a venit
A trebuit să te las să fii fericit
Apoi am plecat,m-am înecat în mare
Era prea târziu,nu mai aveam scăpareȘi uite-așa acum
Legată încă-n lanțuri
Stau singură in leagăn
Și inima o am franjuriNu te-am uitat oricât aș vrea
Niciodată nu aș putea
Ești parte din sufletul meu
Oricât te-aș îndepărta...
CITEȘTI
When i started to feel...
PoesíaThe worst day...the first day when i understood what pain means...