When i started to feel...

#37

Scriind

Scriind câteva versuri
Cu gându-mi departe
Simțind un gol aparte
Ce mă face să tremur

E doar o scenă de teatru
În care nebunul iubește regina
Iar pionul ce nu-i măiastru
Își îndură umilirea

Regina e cu regele
Nebunul o pândește
Eu sunt doar un pion
Al cărui suflet clocotește

Ea e muza ta,întruchiparea artei
E inspirația ce sufletul ți-l arde
Eu te pansez cum pot
Dar în ciuda iubirii ce ți-o port
Tu te întorci la ea știind că vei fi iar unul dintre proști

Regina ia averea,deși sufletu-i gheață
Este iubită de toți
Invidiată de cei ce sufletul nu-i cunosc
Pionii ca mine suferă-n tăcere
În timp ce regina dramei își dă ifose

Dar tu rămâi al ei
Rănit,îndurerat
Doar unul din mulțimea
Nebunilor din regat

Eu rămân scriitoarea
Ce-ți prezice povestea
Te voi iubi în tăcere
Până nu voi mai avea suflare

Sfârșit