When i started to feel...

#12

Spre infinit

Eram și sunt
Doar o fată
La prima vedere
Rece și distantă

Respingeam pe oricine
Îmi apărea în cale
Cu frica de a nu fi rănită
Îmi cream apărare

Dar odată a apărut el
Omul ce mi-a topit sufletul de oțel
Cel care m-a făcut
Să am încredere,lucru ce era de neconceput

Dar ei,ei au vrut să ne despartă
De frica lor ne-am ascuns în șoaptă
De frica de a nu ne despărți
Am decis să fugim spre infinit

Îmi era frică,dar el mă întărea
Îi era frig,dar eu îl încălzeam
Însă nu a durat mult
Ei ne-au găsit,noi am pierdut

A vrut un nou început
Nu putea realiza de ce renunțam
Însă în ciuda sentimentelor mele
Pe zi ce trece tot mai mult în respingeam

Îl respingeam fiindcă știam
Ce urma să se întâmple cu el dacă continuam
Să ne prefacem că totul e bine
Că locul lui e lângă un dezastru ca mine

O poveste ce în loc
Să ducă spre infinitul iubirii
A dus de fapt
Spre abisul dezamăgirii

Iar acum ,stând la o masă
Îmi vărs oful pe o foaie
Sperând că într-o bună zi
Va afla tot ce mă doare...