When i started to feel...

#42

Noaptea

Ea mă alină,mă adună
Mă apără,mă curmă
Ea mă face să te visez
Sau din plâns să nu încetez

Ea mă face să sper,îmi e otravă
Mă ajută dar mă și îneacă
Mă sufocă cu mirosu-i de moarte
Îmi zice să uit și să trec mai departe

Și când mă durea mă plângeam lunii
Eram distrusă din cauza lumii
A vorbelor,a gloanțelor
A șoaptelor ce-mi dadeau fiori

Tot noaptea îmi era și scut
Mă apăra de tine
Și când voiam să mă duc
Mă ocrotea...de mine...

Ei îi datorez totul
Ea mi-a fost liniștea în a mea dramă
Îi mai pot spune lotus
Floarea ce mă face să uit,mama...

Te iubesc,dacă vezi asta
Probabil că eu am plecat
Dar mamă,nu te-ngrijora
Noaptea e aici neîncetat

De plec fără să știi
Nu te speria
Probabil îmi era prea greu
Să știu că te va durea

Cum fac mereu,ușor mă-ndrept
Spre o mică scăpare
Căci simt încă cum mă sufoc
Mamă,îți cer iertare

C-am plâns,că nu am explicat
Nici eu nu-nțelegeam
Dar ai rămas neîncetat
Erai stâlpul de care mă sprijineam

Te iubesc mamă,nu plânge
Mă voi întoarce negreșit
Când îți e dor de mine
Uită-te la lună,mă vei simți negreșit