♫ Can't believe your packin your bags, Tryin so hard not to cry. Had the best time and now its the worst time, But we have to say goodbye ♫
Ea: Ştii Arthur, încep să cred că tu defapt eşti în subordinea cuiva. Adică serios, la tine, să se termine "timpul pentru conversaţie"? Pff. Nu credeam aşa ceva. Şi mai înainte, cică la tine, "trebuie să pleci". Mda, cine e şeful tău?
El: Hmm?
Ea: Ştii, nu trebuie să te ascunzi. Mi-am dat mult prea bine seama că sunteţi o reţea mai amplă de informaţii, însă tu eşti subalternul altcuiva. Cine te-a pus să mă tot suni ca să-mi transmiţi aceste informaţii?
El: Nu înţeleg despre ce vorbeşti, serios...
Ea: M-am tot gândit ieri seară şi mi-am dat seama. Poţi să-mi spui. Dar aş vrea să vorbesc cu şeful tu. Cu "ăl' de sus", mai pe limbajul tău.
El: Aha, deci te gândeşti la mine...
Ea: Nu mai încerca să schimbi subiectul, ok?
El: Ok, ok. Dar nu am niciun şef.
Ea: Mai bine recunoşti. Nu am cui să te pârăsc. În schimb, mi-ai face un mare favor dacă m-ai lăsa să vorbesc cu el. El sigur ar şti mult mai multe despre asta şi... Mna, sigur m-ar ajuta să o găsesc mult mai repede pe mama.
El: Îmi pare sincer rău, aş fi vrut să te ajut, dar eu... Ei bine, nu am niciun şef. "Lucrez" pe cont propriu.
Ea: Pff. Eram sigură. La altceva nici nu mă puteam aştepta. Normal că nu vrei să mă ajuţi...
El: Ba vreau, dar nu am ce să fac în privinţa asta.
Ea: Las-o baltă.
El: Îmi pare rău. "Apel încheiat"
Cine vrea dedicaţie? Şi nu uitaţi, anunţ când pun next pe oricine comentează.
CITEȘTI
Necunoscutul
Ficção AdolescenteAceastă carte conţine doar dialog, exceptând epilogul. Din cauză că folosesc doar dialog, capitolele vor fi destul de scurte. O să mă străduiesc să postez câte două capitole în fiecare vineri şi marţi. Sper să vă placă povestea şi să lăsaţi comenta...
