Loredana

CAPITOLUL 2

   Mă trezesc dimineață la 8. La naiba! Am uitat să o întreb pe mama la cât trebuie să plecăm. Și pe deasupra am și oasele înțepenite. Cât de tare e asta.
   Mă duc să mă spăl pentru că idioata de mine a uitat să se spele aseară. Yey! Mă spăl, îmi usuc părul și mă îmbrac. Îmi iau bagajele și cobor cu ele. În bucătărie o văd pe mama că gătea.
   -Neața, scumpo! Cum ai dormit? *mă întreabă ea dându-mi un pupic pe frunte*
   -Neața! Rău! Iar am adormit la birou.
   -Păi, mănâncă și hai la aeroport. Te-ai trezit la țanc! *spune și îmi ciufulește părul*
   Am terminat de mâncat și afară era o mașină care ne aștepta. Era chiar frumoasă.
   -Bună ziua! Domnul Blake vă așteaptă la aeroport! *spune domnul care a ieșit din mașină și ne-a deschis portiera*
   M-am urcat în mașină, iar Domnul ne-a pus bagajele în portbagaj.
  
   După 4 ore

   În cele din urmă am ajuns la aeroport. Acolo am văzut un domn în toată firea cu un băiat și o fată! Nu știam că au un fiu!
   -Mamă, de ce nu mi-ai spus că au un fiu? *îmi întreb mama vizibil nervoasă*
   -Ups, am uitat! *spune iar eu mă rușinez*
   Dacă știam că au un fiu nu mă mai îmbrăcam așa.
   -Bună dimineața! *spune femeia* Eu sunt Emily Blake, iar el este soțul meu Mark! Mă bucur să vă cunosc! *spune femeia, iar eu țineam privirea în pământ fiind rușinată*
   Decid să-mi închei nasturii de la cămașă fiindcă am o întâmplare mai ciudată. Din cauză că eram îmbrăcată așa în urmă cu ceva timp era să fiu violată. Lucru normal în România. Mai ales în Vaslui.
   -Bună dimineața! Eu sunt Maria Stoenescu, iar ea este fata mea Loredana Stoenescu! *spune mama trăgându-mă în față*
   -Bună ziua! Încântată de cunoștință domnilor! *spun eu, dar nu ridic privirea din pământ fiindcă nu vreau să mă creadă o ciudată din start*
   -Of, scumpo, ridică privirea ca să te putem vedea. În special ochii! *spune doamna Blake, iar mă panichez*
   -Nu cred că este o idee prea bună! *spun dându-mă câțiva pași în spate*
   -Dar de ce nu? Ah, da, am uitat să mă prezint! Eu sunt Anna Blake, iar idiotul de lângă mine este fratele meu, Aiden Blake. Îmi pare bine să te cunosc.... *spune, dar se oprește fiindcă mi-a uitat numele*
   -Loredana! Dar prefer Lore. *spun și dau mâna cu ea după cu fratele ei*
   -Haideți în avion! *spune domnul Blake și mergem către un avion privat*
   Ne urcăm în el, iar eu mă așez pe o canapea.
   -Făceți-vă comode! O să fie un zbor lung! *ne spune doamna Blake*
   După ce au plecat ridic capul spre mama și îi zic.
   -Mi-a amorțit gâtul la cât l-am ținut în jos. *spun și îmi frec gâtul de la spate*
   -Tu ai vrut să-l ți jos. *spune amuzându-se de mine*
   -Nu e vina mea că nu vreau sa fiu etichetată drept o ciudată cu ochii mei. *spun și mă uit în jos*
   -Scumpo, ai cei mai frumoși ochi din lume. Chestia asta te face specială! Ești cea mai frumoasă fată din lume. Să nu uiți asta.
   -Bine. Dar nu-i las să-mi vadă fața prea curând. Mă duc la masă aceea să desenez. *spun și îi dau un pupic pe frunte și mă ridic ducându-mă la masă.
   Mi-am scos din rucsac o foaie, un creion și niște culori. Am început să desenez o fată cu părul colorat și o floare în păr (poza de la copertă). După ce am l-am termină l-am pus în dosar și am luat alta foaie ca să desenez. Mă întorc la mamă și văd că doarme. Eu am desenat până am obosit și am adormit cu capul pe masă.

     Aiden POV

   Mă ridic din pat să-l întreb pe tata cât timp mai avem. În timp ce mergeam spre el văd cum o învelește pe noua noastră angajată.
   Îmi întorc privirea spre masă și acolo o văd pe fiica noii bucătărese, am uitat cum o cheamă, are un nume ciudat pentru limba mea. Văd că doarme cu capul pe masă așa că o iau cu grijă în brațe și o pun pe pat. Este atât de frumoasă. Oare de ce nu a lăsat-o pe mama să-i vadă ochii? Ciudat. O așez cu grijă pe pat și o învelesc.
   -Cineva este îndrăgostit? *mă tachinează minunata mea soră*
   -Vezi să nu! E o tocilară urâtă. *mint și mă simt vinovat*
   -E foarte frumoasă. Uită-te la sânii ei, la fundul ei, buzele, chipul ei angelic. Nu ai cum să nu iubești o asemenea fată.
   -Poate tu! Culcă-te! *spun și așează în pat*
   O iau în brațele și mă joc cu părul. Nu vreau să știu cum o să reziste în haosul de acolo, iar ea parcă e un biet înger căzut în infernul meu. Adorm cu gândul la ea. Și că tot vine vorba de ea, această își pune o mână pe pieptul meu. E a doua mea soră.

   Lore POV

   Sunt într-un loc părăsit. Știu locul ăsta. E locul unde era să fiu violată. Mă tot învârteam sperând să găsesc o scăpare și văd o ușă. Mă îndrept spre ea și aceasta era blocată. Încercam să găsesc o gaură în perete sau undeva, dar nimic. Pe ușă intră persoana care voiau să-mi distrugă viață.
   -Te-ai trezit! E timpul pentru distracție! *spune tipul*
   Acesta mă leagă de pat, iar eu mă zbăteam ca să scap. Se urcă pe mine și îmi rupe hainele. Se dezbracă de tot și își bagă penisul în gura mea.
   În pragul ușii stătea Matei. Era plin de sânge și îmi zice:
   -M-ai lăsat să mor. Acum te las și eu. *spune și pleacă*
   După ce îmi scoate penisul din gură, intră în mine.
   Încep să țip și mă ridic în șezut plângând.
   -Ești bine? *mă întreabă Aiden, iar eu îl iau în brațe*
   Plâng la pieptul lui, iar acesta mă mângâie pe cap. Nu l-am lăsat să-mi vadă ochii. În cameră intră mama speriată și vine în dreptul meu luându-mă în brațe.
   -A fost doar un coșmar scumpo. Ești în siguranță acum! *spune și îmi mângâie capul*
   -Aproape....... *nu termin că încep să plâng mai tare pe umărul ei*
   Nu trebuie să-i spun mamei ce am visat. Știe ce am visat fiindcă nu scăpam de coșmarul ăsta.
   -Dar a fost diferit. Era și Matei. A zis că l-am lăsat să moară și mă lăsase și pe mine.
   Vrea să-mi ridice privirea, dar nu o las.
   -Nu te las. Nu vreau să-mi vadă ochii. Nu acum. *spun ținând capul pe umărul ei*
   -Este în regulă? *o întreabă doamna Blake pe mama în legătură cu mine*
   -Ne puteți​ lăsa puțin singure. Dacă nu vă deranjeză. *îi spune mama foarte blând*
   -Bineînțeles! Copii haideți! *spune doamna Blake și ne lasă singure*
   -Nu mai plânge. Te rog. Ai șansa să-ți iei viața de la început. *spune aceasta ștergându-mi lacrimile*
   Mă ridic cu privirea în pământ. Îmi iau desenele și tot ce mai aveam eu pe masă și le pun în ghiozdan.
   -Ești bine? *mă întreabă cineva, iar eu mă întorc speriată*
   Am uitat că am niste ochi oribili și las privirea în jos.
   -Da! Mă simt bine. *spun, iar Anna vine spre mine*
   -Ridică privirea! *spun și asta fac, dar închid ochii*
   -Deschide ochii! *spune, iar eu clatin din cap în semn că nu*
   -Deschide-i! *spune mai dur și speriată deschid ochii*
   Se uită la mine mirată și imediat las capul în jos
   -Sunt o ciudată. Am cei mai oribili ochi! *spun iar ia îmi ridică capul*
   -Ești atât de frumoasă! Nu ești ciudată. Și ai cei mai bestiali ochi! Aiden! Mamă! *strigă, iar vreau să scap de problemă asta*
   -Eu trebuie să merg până la baie! *spun încercând să scap, dar în zadar*
   -Stai aici! *spune și mă prinde strâns de mână*