Loredana

CAPITOLUL 3

     Aiden POV

   Îmi aud sora cum mă strigă pe mine și mama.
   -Ce ai făcut? *o întreb și văd că o ținea strâns de mână pe fata bucătăresei*
   -Anna, de ce m-ai trezit. Dormeam atât de bine. *spune mama frecându-se la ochi*
   -Lore are cei mai frumoși ochi. *spune Anna și m-a făcut curios pentru că nu i-am văzut ochii*
   -Ba nu! Sunt oribili! Asta mă face să par o ciudată. *protestează Lore*
   -Ridică capul! *spune Anna, dar Lore refuză*
   -Ridică-l! *spune din nou*
   Fata ridică capul și chiar avea dreptate Anna.
   -Ceva mai frumos de atât nu am văzut! *spune mama mângâindu-i obrajii roșii*
   -Are dreptate! *spun, iar Lore îi zice Annei*
   -Fratele tău îmi dă dreptate. Tu de ce nu înțelegi?
   -Mă refeream la Anna. Ea avea dreptate. Tu nu. Nu înțeleg de ce te ascunzi atât? Ești foarte frumoasă! *spun și o iau în brațe*
   Nu știu ce m-aș face fără tine piticot. Fără tine, fără Anna sau mama. Tu ești a doua mea soră. Nu vreau să fii rănită. Dar sunt multe persoane care mă urăsc și vor să mă facă să sufăr. Deci va trebui să nu mai vorbesc cu tine. Chiar dacă ești minunată.
   -Scumpo, nu mai avem mult și aterizăm! *îi spune tata, mamei*
   Acesta rămâne blocat când vede fața lui Lore.
   -Stele sunt invidioase pe ochii tăi! *îi spune tata și după pleacă*

    Lore POV
   După o oră

   Am aterizat, iar la aeroport ne așteaptă o mașină foarte mare.
   -Haide! *spune Anna și mă trage de mână*
   -Anna, rupi mâna fetei! *spune Aiden*
   -Tu să taci! *îi spune aceasta*
   -Nu-mi spui tu mie să tac! Pitică nenorocită! *spune el, iar eu chicotesc*
   -Tu când taci, să taci! *îi spune din nou*
   -Ți-am..... *nu termină că Anna îl întrerupe*
   -Taci! *iar acesta tace*
   -Wow! *spun uimită de atitudinea lor*
   -Așa îl fac mereu să tacă! Mamă, pot să-i aleg eu camera lui Lore. Te rog! *spune și face o față de copil mic*
   -Bine! *spune mama acesteia*
   -Yey! O să ai camera lângă a mea. Sper că îți place spațiul cosmic.*mă întreabă foarte veselă*
   -Îl ador! *spun și începem să vorbim mult*
   Într-un final, am ajuns la vilă, pardon conac că asta era.
   -Vino! *spune și mă trage de mână*
   -Chase, adu, te rog bagajele lui Lore în camera de lângă a mea. *spune Anna unui majordom*
   -Imediat, domnișoară!
  Aceasta mă trage după ea până la o ușă albă frumoasă. Intrăm înăuntru și rămân mască. Totul era ca în povești.
   -Sper să-ți placă. Eu am făcut-o! *spune, iar eu am gura până în pământ*
   -Este superb! *spun uitându-mă prin cameră*
   -Despachetează-ți și vino jos! *spune și iese pe ușă*
   După ce pleacă eu îmi pun hainele în dulap și foile mele cu desene le pun birou. După ce termin, îmi fac un duș rapid și mă îmbrac în pijamale. Mă duc la mama în bucătărie și văd că pregătește masa.
   -Ce faci, mama? *o întreb și o iau în brațe*
   -Cina. Îți place aici? *mă întreabă dându-mi un pupic pe obraz*
   -Da. Îmi este puțin dor de casă și de Iulia, dar e bine. *spun și vreau să iau o ciocolată, dar mama mi-o ia din mână și îmi dă cu o lingură în cap*
   -Hey! Voiam să mănânc aia! *spun arătând spre ciocolată și frecându-mi capul de la lingură primită*
   -Mai întâi mâncare! *spune și așează ciocolata în dulap*
   -Of, bine! *spun așezându-mă pe scaunul de la masă*
   -Ce mâncăm la cină? *o întreb uitându-mă la ea cum gătea*
   -Carne cu cartofi la cuptor și la desert prăjitură ta preferată cu pișcoturi. *zice, iar eu sar în sus de bucurie*
   -Yey! A mai rămas cremă? *o întreb îndreptându-mă spre frigider*
   -Da! Trebuie să fie pe acolo! Dar mai întâi, mâncare! *spune și îmi închide ușa de la frigider*
   -Bine, fie! Mă duc sus! *spun și ies din bucătărie*
   Mă îndreptam spre camera mea, iar pe hol mă întâlnesc cu Aiden.
   -Bună! *spun, dar el mă ignoră*
   Eram sigură că o să devin și aici o bătaie de joc. Intru în cameră, tristă. Mă duc la birou și încep să desenez. Mă ia somnul, dar în cameră intră Anna.
   -Hai la masă! *spune zgâlțâindu-mă și făcându-mă pe mine să gem de oboseală*
   -Lasă-mă să dorm! *spun și întorc capul în partea opusă*
   -La masă că se supără mama ta! *spune și trage de mine că de un sac de cartofi*
   -Of! Bine! *spun și mă ridic extrem de somnoroasă* De ce mă ignoră fratele tău? Am făcut ceva? *o întreb iar ea lasă capul în jos*
   -Cel mai bine ar fi să nu stai prin preajma lui la școală! *spune, iar eu mă simt puțin tristă*
   -Înțeleg! *spun și las capul în jos*
   -Eu mă duc la masă! Dar poți sta cu mine. *spune și pleacă*
   Credeam că mi-am făcut un prieten adevărat. Care sa nu-i fie rușine cu mine. În afară de Anna nu mai am pe nimeni.
   Mă duc și mă îndrept spre bucătărie. Pe hol, îl văd pe domnul înfumurat care nu vrea să-și strice reputația cu cineva că mine. El nu mă observă și-l văd că se duce într-o cameră. Lipesc urechia de ușă și îl aud vorbind cu tatăl lui.
   -Tată mă duc la Drake!
   -Bine fiule! Să nu uiți! Nu vorbești cu nimeni despre sora ta sau Lore. Sau cu ele într-un loc public.
   -Da! Nu-ți face griji. În curând o să mă mut din nou la el și prietenii noștri. Chiar acum plec.
   -Ai grijă să nu te vadă cineva.
   -Avem tuneluri subterane care duc de la casa mea, la apartamentul meu și casele prietenilor mei. Nu-mi fac griji.
   După ce am auzit asta, am început să măresc viteza pasului ca să nu creadă că le-am ascultat conversația. Am plecat de lângă ușă cu fel de fel de întrebări.
   De ce nu vrea Aiden să vorbească cu noi în public? Sau tatăl lui. Le e rușine de noi? Și tatăl Annei îi rușine de mine? Și nu doar de mine, ci și de Anna. Propria lui fiică? Cu mine, înțeleg de ce îi este rușine. Sunt doar o ciudata fetei bucătăresei, dar Anna e fata lui. Nu cred că e în regulă. Ceva e putred la mijloc. Și voi afla.
   Mă îndreptam îngândurată spre bucătărie până sunt trezită la realitate de glasul Annei.
   -Lore ce s-a întâmplat? *mă întreabă luându-mă în brațe*
   -Nimic important! De ce fratele tău nu vrea să vorbească cu noi în public!

Îmi pare rău că mi-a luat atâta timp să pun un capitol. Nu prea am avut timp pentru că școala îmi ocupă tot timpul rămas. Nu e ușoară viața de liceu. Mai ales dacă ești navetist. Sper să vă placă acest capitol.