Loredana

CAPITOLUL 5

     Lore POV

   -Ți-am spus. Îți povestesc acasă. *îmi spune, iar eu mă supăr*
   -Bine! Dar acasă nu mai scapi! *spun și arăt cu degetul spre ea*
   Mă ridic de pe scaun și mă îndrept spre dulap. Îmi iau cărțile pentru ultima oră. Din dulap îmi pică cartea pe care mereu voiam să o citesc  "Sub aceeași stea". Am auzit că este o carte foarte frumoasă, dar și tristă. Ținând cont că este ultima oră, nu cred că se întâmplă nimic dacă o citesc. Mă duc în clasă și mă așez lângă Anna.
   -Hei! Ce citești? *mă întreabă ea uitându-se la coperta cărții* Asta seamănă cu coperta de la cartea "The Fault in Our Stars"!
   -Exact cartea asta e, doar că este în română! *spun iar ea se întristează*
   -Ce păcat! Voiam să o citesc! *spune și lasă capul jos* O pun pe mama să-mi ia cartea! *zice și-și ridică capul fericită*
   -Mai am și "Looking for Alaska" *spun, iar ea doar se miră*
   -Am auzit de carte. Are și scene pornografice.
   -Da. Dar nu am apucat să o citesc. *spun și mă fac puțin roșie în obraji*
   -Nu mai avem mult și terminăm ora! *spune și chiar așa era*
   După 5 minute se sună, iar eu mă duc la dulap să-mi iau cărțile.
Mă urc în mașină împreună cu Anna. Ea asculta muzică, iar eu îmi citesc în continuare cartea mea. Chiar vreau să existe acel medicament în realitate.
   Când ajungem acasă, mă duc în dormitor încep să scriu ce aveam și după mă duc jos la mama.
   -Ce faci mama? *o întreb și o iau în brațe*
   -Bine! La masă că nu ai mâncat când ai venit! *spune iar eu mă așez să mănânc*
   -Cum a fost la școală?
   -Bine. Eu mă duc sus. *spun și mă ridic de la masă, dar mă așez când mă prinde de mână*
   -Vezi că o să fiu plecată 2 luni la mama. Are nevoie de mine. Ai grijă. *spune iar eu mă ridic și o iau în brațele*
   -Mereu am. Când pleci?
   -La 12 noaptea.
   -Bine.
   Mă ridic și mă duc în cameră Annei. Bat la ușă și aud un intră. Intru, iar ea stătea pe pat cu pisicuța ei. Când pisica vede că se  deschide ușa se dă jos din pat și aleargă pe ușă.
   -Deci? Ai spus că îmi zici tot acasă. *spun, iar ea oftează*
   -Fratele meu a făcut niște chestii nu tocmai legală. A ucis un om cu statut foarte important. Drake, prietenul lui cel mai bun, i-a ucis mâna dreapta. Fiul acelui om vrea să se răzbune pentru suferința care i-a provocat-o
   -Dar, de ce l-a ucis?
   -Pentru că omul acela a încercat să o omoare pe mama, iar mâna dreaptă a tipului a vrut să mă violeze. *spune, iar eu o iau în brațe fiindcă știu prin ce trecea*
   -Îmi pare rău prin ce trebuia să treci!
   -E ok. Acum vreau să mă culc. *spune iar eu plec din cameră*

    Ora 01:00

   Mă trezesc fiindu-mi foarte sete. Îmi iau telefonul pe post de lanternă și mă duc la bucătărie să bei apă. După ce beau, clătesc paharul și îl las să se usuce. Din sufragerie aud un mieunat. Văd pe dulapul cu cărți pisica Annei.
   -Of micuțo! *spun și mă urc pe raft ca să o dau jos*
   Încercam să o iau, dar din greșeală am apăsat pe un fel de buton. O porțiune din podea dispare, lăsând la iveală un pasaj secret. Fiind curioasă, mă duc să văd ce se află.
   Acesta să fie unul din tunelurile de care zicea Aiden? *îmi spuneam în minte*
   La un moment dat, tunelul se împarte în mai multe părți, acestea având numere în lateral. O iau pe cel cu numărul 3 și o țin tot înainte. Ajung la capătul de linie și nimic. Mă uit în prin jur și văd niște bare ce formează un fel de scară. Mă urc pe ele, ajungând la tavan. Încerc să împing cu putere capacul și într-un final reușesc. Mă urc sus și simt cum cineva mă întoarce într-o parte, aprinzând lumina, apucându-mă de gât și mă ridică de la sol, lipindu-mă de perete. Îmi pun mâinile în în jurul încheieturii mâinii tipului cu scopul de a o elibera, dar acest strânge mai tare. De frică încep să plâng.
   -Cine ești? Ce vrei? Cine te-a trimis? Și cum ai descoperit pasajul secret? *spune iar eu gâfâiam din lipsa de oxigen*
   -A...e...r! *spun, iar acesta îmi dă drumul și eu încep să tușesc și să respir adânc, picând la pământ*
   După ce mi-am mai revenit, băiatul mă ridică trăgâmdu-mă de păr și dându-mi o palmă.
   -NU-MI PLACE SĂ AȘTEPT! RĂSPUNDE LA ÎNTREBARE! *spune și-mi mai dă o palmă, iar mie îmi dă sângele pe nas*
   -Nu....m-a...trimis......nimeni.
   -MINȚI! *țipă acesta și îmi dă un pumn în burtă*
   Cad la pământ având mâinile pe burtă și plângând din cauza fricii și a durerii. Tușesc din lipsă de aer și scuip sânge.
   -Întreabă-l....pe.....Aiden...despre
.......o....fată....cu.....numele......de....Loredana. *spun iar acesta își ia telefonul și îl pune pe difuzor*
   În timp ce-l suna, mi-am mai revenit puțin putând să mă ridic în picioare.
   -Ce vrei Drake? *spune Aiden foarte obosit*
   -Aiden. *spun, iar el țipă în telefon*
   -LORE? CE NAIBA CAUȚI CU TELEFONUL LUI DRAKE?
   -Eu trebuie să mă culc. Este foarte târziu, iar mâine am școală!
   -Bine. Vorbim altă dată. *și închide telefonul*
   -St... *vrea să zică ceva, dar eu o cobor cu viteza luminii scara și merg acasă*
   Îmi era frică să nu fiu și mai bătută ca acum. Ajung acasă cu greu de la pumnul pe care mi l-am luat. Mă duc în dormitor și încui ușa după care mă las pe vine și încep să plâng. Nu știu de ce plâng, dar mă simt mult prea încărcată. Îmi caut telefonul, dar îmi dau seama că l-am lăsat la casa lui Drake. Norocul meu este că am și un ceas deșteptător. Potrivesc ora ca să mă trezesc și adorm. Nu știu dacă o să merg mâine la școală pentru că burtă mă doare în ultimul hal. Mă pun în pat și adorm.
   Dimineața mă trezesc cu o durere imensă și burtă, dau fuga la baie și încep să vărs. La final scuip și puțin sânge. Din ce naiba e făcut omul ăla de are puterea aia imensă? Fier forjat?
   Mă duc înapoi în pat fiindu-mi foarte frig. Din hol o aud pe Anna cum mă strigă.
   -Lore? Ești gata? *spune și deschide ușa, iar eu îmi acopăr față, lăsând la iveală ochii*
   -Nu mă simt prea bine. *zic iar ea vine în dreptul meu*
   -Ce ai? Te doare ceva?
   -Mi-e frig. *spun iar ea îmi pune mâna pe frunte*
   -Arzi! *spune și trage pătură de pe mine* CE NAIBA? *se întreabă când vede urmele de palme pe obraji mei* Lore, ce s-a întâmplat?
   -Nimic important. *spun și mă ridic din alergând cu viteza luminii la baie ca să vomit*
   Mă aplec peste capacul de la WC și vomit. Anna îmi ține părul.
   -Azi stau cu tine acasă!
   -Nu. Am nevoie de lecții. Oricum, mă descurc.
   -Arzi toată.
   -Iau o pastilă și o să mă simt mai bine. Nu-ți face griji.
   -Sigură?
   -Foarte. Hai! O să iei absență la ore.
   -Bine. Micul dejun e la bucătărie, iar dacă ai nevoie de ceva o rogi pe Emma. Noua bucătăreasă.
   -Bine.
   După ce pleacă mă duc să mănânc și să iau pastila. Mă duc la televizor să văd ce se mai întâmplă.
   -Azi noapte, la ora 12, avionul care se ducea spre România s-a prăbușit. Se spune că avionul ar fi avut o problemă la motor. Nimeni nu a supraviețuit în urma accidentului.
   În acel moment mi-a picat cerul în cap. Am început să strig și să plâng. Am rămas singură pe pământ.
   A venit Emma și a încercat să mă liniștească, dar în zadar. Nu mai aveam nici un rost în lumea asta. M-am dus în bucătărie unde am luat un cuțit și mi-am tăiat venele. Nu mai suportam atât durere.
   -Domnișoară, ce faceți? *spune Emma și vrea să-mi ia cuțitul, dar nu poate*
   -SĂ MOR! NU MAI NICI UN ROST PE PĂMÂNT! PĂRINȚII MEI SUNT MORȚI! AM RĂMAS ORFANĂ! AM RĂMAS SINGURĂ!
*spun și simt cum leșin*
   -CE MAMA NAIBII! *asta e tot ce mai aud înainte să mă întâlnesc cu moartea*