Loredana

CAPITOLUL 7

    Lore POV

   Eram pe patul de spital și așteptam să mă externeze. De ce a venit Drake, dacă doar a vrut să mă bată? Nu înțeleg nimic.
   -Anna, de ce e Drake așa de ciudat?
   -Nici eu nu știu. Nu știe Aiden care e cel mai bun prieten al lui, da' păi eu?
   -Mă rog.
   -Luna viitoare se organizează o petrecere acasă la Marcus. Vii? Adică, normal că vii. Nu accept un refuz
   -Mai vedem noi! Când mă externează?
   -Nu știu. Să vedem.
   Anna de duce după doctor, iar stăteam liniștită singură în salon. Aiden a trebuit să plece fiindcă îl sunase un prieten. În timp ce stăteam, ceva ciudat se vedea în reflexia unei oglinzi.
   -Chiar dacă nu mă vezi, sunt mereu cu tine! *asta era vocea lui Matei*
   -Matei. Ești aici.
   -Mereu o să fiu mititico! *spune, eu având un zâmbet imens pe față*
   În salon intră Anna.
   -O să te externeze azi. Am semnat fișele deci putem pleca. *spune, iar eu mă ridic din pat*
   Mă îndreptam spre mașină. Mă uit în jur și îl văd pe Drake. Îi fac cu mâna, dar el mă ignoră. Las capul în jos și mă urc în mașină.
   Stau și mă uit pe geam. Oare mai e cineva batjocorit că mine din cauza ochilor?
   Ajung acasă și încep să plâng. Am rămas singură. Nu am pe nimeni alături. Mă duc să-și fac bagajul. Nu vrea nimeni o ciudată ciudată că mine. Cel mai bine este să plec.
   După ce termin, în cameră vine Anna.
   -Ce faci? Unde pleci? *mă întreabă venind spre mine*
   -La orfelinat. Nu mai părinți și acolo mi-e locul. Cine vrea să stea cu o ciudată că mine? *spun, iar ea îmi dă una în cap* Au! Pentru ce a fost asta?
   -Să nu mai vorbești prost. Nu ești singură. Mama o să te adopte. Dacă ai știi cât de mult te adoră!
   -Dar nu vreau să fiu un deranj prea mare.
   -Nu o să fii. Doar stai aici. Rămâi definitiv. Acum. După-amiaza fetelor. Îmbracă-te.
   -Nu-mi spune că mergem în oraș.
   -Oh, ba da. Și să vii la mine să te machiez. Nu arăți prea bine cu acele vânătăi pe față.
   -Of, bine!
   Mă duc să-mi despachetez bagajul. Mă bucur că cineva nu mă consideră o ciudată.
   -Îți aleg eu hainele. Îmi place să fac asta. *spune Anna și aleargă spre bagajul meu să-mi aleagă hainele* Uite! Ia asta. *îmi dă o bluză mai decoltată* Cu.....cu cu cu.... pantalonii ăștia. *spune și îmi dă unii de piele neagră* Șiiii.......pantofii ăștia. *spune și mă trage în camera ei, unde îmi dă o pereche de pantofi de 8 centimetri*
   -Nu merg pe tocuri. Nu vreau să mai ajung o dată în spital. *spun, iar ea mă așează pe scaun și mă încalță obligat, forțat*
   -Când pleci undeva cu mine o să porți doar tocuri. Zi mersi că nu ți le-am dat pe astea. *spune și îmi arată o pereche de pantofi de un infinit centimetri*
   -Te urăsc.
   -Știu că mă iubești. De asta suntem cele mai bune prietene. *spune și ne luăm în brațe*
   Mergem la mașină și șoferul ne duce la mall. De acolo luăm toate magazinele la rând.
   -Anna, mai stăm mult? Mă dor picioarele.
   -Nu te mai văita atât. Uite! Probează asta! *spune și îmi întinde o rochie neagră de piele*
   -La naiba cu cumpărăturile. Te urăsc.
   -Știu că mă iubești. Așa că taci din gură și probează.
   Mă duc în cabină să probez rochia și nu-mi place. E prea scurtă și prea mulată.
   -Ai pus rochia pe tine?
   -E groaznică.
   -Ieși!
   -Nu ies cu așa ceva pe mine. Stai să o......*nu termin că trage perdeaua*.......dau jos. Trage aia înapoi. Dacă mă vede cineva. *spun și vreau să trag perdeaua, dar o trage de tot*
   -Arăți beton. Cu asta mergi la petrecere.
   -Ce face? Nici gând.
   -Nu a fost o rugăminte, ci o comandă. Tu nu ai gusturi la haine, eu da. Te îmbraci cum zic eu.
   -Nici nu știi de ce mă îmbrac așa. *spun și las capul jos de la acea amintire*
   -De ce?
   -Când eram în România locuiam inițial în Izvoare. Acolo era să fiu.....violată. Exact că tine.
   -Wow! Nu știam.
   -Nici nu aveai cum. În avion de asta tot țipam în somn și când m-am trezit am început să plâng. Îmi este frică să nu pățesc asta a doua oară și scopul să fie dus până la sfârșit. *spun suspinând*
   -Nu o să existe a doua oară. Nu cu mine aici. Hai acasă. *spune după ce plătim rochia și am plecat*
   Mergem la mașină și ne urcăm în ea. Mergem până ajungem într-o zonă mai părăsită după cer aceasta face un sunet ciudat și se oprește.
   -Of! Iar s-a stricat. *spune șoferul trăgând pe dreapta*
   -Hai să mergem pe jos. O oră de mers pe jos nu e chiar așa de rău, nu? *spune luând cumpărăturile din portbagaj*
   -Nu cred! *spunem și mergem pe jos până acasă*

    Drake POV

   Stăteam liniștit pe telefon și primesc un mesaj de la un număr necunoscut.
   Am auzit că ești destul de atașat de fata bucătăresei lui Aiden. Mama ei a murit în acel accident de avion care mergea spre România. Ar fi fost păcat că acel avion să fi fost sabotat! Nu?
   Am mai auzit de faptul că Aiden are o soră. Ar fi păcat ca ele două să pățească ceva. Mai ales dacă nu sunt acasă și au mașina defectată. Sau să fi fost și ea sabotată? Acum o să vedeți și voi cum e să suferiți.
   -LA DRACU! *spun aruncând telefonul*
   Îmi iau jaketa și mă duc în garaj să iau o motocicletă. Merg cu ea până la apartamentul lui Aiden
   -Avem probleme!
   -Ce s-a întâmplat?
   -Nathan a aflat de Anna și Lore. El a sabotat avionul spre România.
   -La dracu. Ele unde sunt?
   -S-au dus la cumpărături. Tot el a sabotat și mașina lor, iar acum merg până acasă pe jos.
   -Trebuie să ne grăbim. Chiar acum. *spune și se ridică din pat cu viteza luminii*
   Mergem la garaj și de acolo luăm o mașină.
 
     Lore POV

   Mergeam spre casă, iar lângă noi oprește o mașină. De acolo coboară un băiat.
   -De ce merg niște fete frumoase, așa ca voi, singure, la ora asta într-o zonă mai părăsită? *spune apropindu-se de noi*
   -Ni s-a stricat mașina. *spune Anna, iar tipul se apropie din ce în ce mai tare de noi, în special de mine*
   -Ești foarte frumoasă! Cine ești?
   În spatele tipului, Anna îmi făcea semn să tac. Mi-e frică așa că o ascult. Știe ea ce știe. Așa că mai bine o ascult. Vrea să-l lovească pe tip cu ceva, dar cineva o prinde. Asta nu e a bună.
   -O....fată. *spun depărtându-mă de tip*
   -Oh, vai! Cineva e amuzant în seara asta! *spune și mă trage de păr* NU-MI PLACE SĂ REPET UN LUCRU DE 2 ORI, AȘA CĂ SPUNE DRACU CINE EȘTI? *spune iar eu țip scurt, speriată și plângând*
   Decid să nu zic nimic. Mare greșeală.
   -Se pare că cineva nu mai are glas! Ce s-a întâmplat păpușă? Ți-e frică? Ar trebui! *spune și începe să mă sărute pe gât*
   -LASĂ-MĂ! *spun încercând să scap de nenorocit*
   -Dar îmi place distracția. Mai ales când fata vrea să scape! *spune și îmi rupe bluza*
   Încep să plâng și profitând de situație în lovesc pe tip, într-un loc mai sensibil, picând la pământ de durere.
   -FUGI! NU TE UITA ÎNAPOI! O SĂ SCAP! DOAR FUGI. NU MAI STA. *spune, iar eu încep să alerg*
   Ce noroc că am o bustieră sport!
   Alergam. Mă îndreptam spre pădure. Tipul ăla era în spatele meu, iar asta nu era de bine. Îmi este frică. Este o distanță destul de mare între mine și el. Mai ales că acum este întuneric. Acum chiar că nu-l mai văd. Văd o piatră mare și mă ascund după ea. Spre norocul meu acolo era o gaură suficient de mare ca să mă târăsc în ea. Încep să mă târăsc, dar sunt trasă de picioare.
   -Se pare că s-a terminat joaca. În viața ta să nu mă mai lovești. Și pentru că sunt o persoană bună nu o să te lovesc pentru că ai dat în mine și o să fiu blând. *spune și îmi începe al doilea calvar*
   Nu vreau să fiu dezvirginată fiind violată. Încep să țip și să mă zbat cu speranța că cineva o să mă salveze, dar e 9 SEARA! CINE NAIBA UMBLĂ LA ORA ASTA ÎN PĂDURE! RĂSPUNS: NIMENI.