Dragoste la prima vedere.

Capitolul 8

Eram din ce in ce mai confuza si nu primeam niciun raspuns in legatura cu ce se intamplase.
Priveam atenta traficul, incercand sa-mi dau seama ce se petrece, si cum am ajuns eu sa fiu implicata in chestia asta. Ma intrebam oare ce fac parintii mei, probabil ca erau foarte speriati.
Ma simteam de parca traiam intr-o lume paralela, de parca adormisem si ma trezisem abia dupa 50 de ani.
Adam era foarte incordat la volan asa ca am dat drumul la radio incercand sa tulbur linistea apasatoare.

- Are parul negru, ochii albastrii si o masina neagra destul de scumpa. Ultima oara a fost vazut de catre politie intrand intr-un cartier periculos din oras impreuna cu prietena lui. Daca il vedeti cumva pe acest barbat sunteti obligati sa sunati de urgenta la politie! Este traficant de droguri!

In acel moment un fior mi-a strabatut sira spinarii, teama instaurandu-se destul de rapid in mintea mea, facandu-mi tot felul de scenarii in cap. Mi-am indreptat privirea catre Adam care avea o privire si mai speriata decat a mea. Avea maxilarul inclestat, cel mai probabil abtinandu-se sa nu dea cu pumnul in volan. S-a repezit de indata la radio si la inchis.

-Inainte sa judeci gresit toata situatia asta, te rog sa ma asculti...

- Nu am ce sa ascult! Te rog frumos sa ma duci acasa, cine stie cat de ingrijorati imi sunt parintii acum!, spun eu pe un ton aspru.

-Dar, asculta-ma...

-Nu am ce sa ascult, nu stau la discutii cu tine!

- Adrienne..

-Du-ma acasa acum!

Ajunsi in fata casei mele am sarit ca arsa din masina baiatului cu care speram sa nu mai am contact vreodata, am intrat in casa intreptandu-ma ca un fulger in dormitorul meu, si m-am napustit asupra patului din care nu m-am ridicat decat abia atunci cand parintii mei au venit intr-un suflet ca sa vada ce mi s-a intamplat.

- Domnisoara, unde ati umblat pana acum?, intreaba mama fara nicio vaga idee despre ce se intamplase.

Nu puteam sa-i spun ca Adam este un traficant de droguri si nici ca am fost rapita de niste afaceristi nebuni, nu m-ar mai fii lasat nici macar sa ies din casa, asa ca am improvizat pe moment.

- Am dormit la Kristen, scuze ca nu te-am anuntat, am ramas fara baterie la telefon.

Dupa micul discurs tinut de parintii mei ingrijorati de faptul ca nu-i sunasem, am adormit.