Imi caut bricheta si-mi aprind ultima tigara din pachet. Imi las privirea sa cada pe fereastra usor fumurie prin care mici culori aprinse incearca sa-mi patrunda in camera. Imi lipesc spatele de tocul ferestrei si cu o simpla miscare reusesc sa-mi aprind tigara nenorocita dintre degete. Cu un simplu gest, inhalez primul fum. Sfaraitul tutunului imi face pielea de gaina. Iubesc sunetul si senzatia pe care mi-o provoaca primul fum din tigara. Imi las capul pe spate si expir si ultima dara de fum ce-mi invadase plamanii. Privirea-mi cade pe orasul ce pare ca doarme. Prosti... noaptea, orasul nu doarme.
Lasarea noptii scoate la iveala taraturile orasului. Toti psihopatii umbla nestingheriti pe strazile imputite ale acestui oras. New York, un oras infect. Jur ca mi-e scaraba de locul asta. Peste tot e plin doar de drogati, alcoolici, criminali si bolnavi psihici. Si totusi, ciudatii astia sunt doar simpli oameni. Masinarii programate si construite dupa un sablon comun. Un sablon lipsit de vlaga, dar totusi paraziti existentiali ce-si urmaresc scopurile egoiste si meschine. Toti umbla dupa bani. Banii sunt frumosi, unii zic ca banii au miros, altii spun ca banii aduc fericirea. Aiureli... banii sunt doar niste hartii murdare si fara valoare. Oamenii dau valoare acestor harti.
O bataie puternica in usa de la intrare ma face sa-mi mut privirea spre locul din care izvoraste acel sunet deranjant. Imi sting chistocul de tigara in scrumiera plina si ma indrept spre usa. Oare sa deschid!? Fir-ar, trebuie sa deschid, nu mai am tigari si nici iarba. In tocul usii apare silueta lui Marc.
M: Omule, ce ti-a luat atat sa-mi deschizi!?
S: Da-mi ce mi-ai adus si mars in mortii ma-tii din fata mea! Ma rastesc la parazitul ce-mi sta in fata.
M: Usor, imi vreau banii mai intai. Tigarile nu cresc in copaci! De fapt cresc, dar nu in copaci sau la tine totul e permis, dar cum eu nu sunt tu... Deci!?
Prin minte imi trec doar imagini cu aceasta taratura, cum sangereaza in urma pumnilor cu care-i strives capul.
S: Ia banii si dispari!
M: Ce-i cu graba asta!? Doar nu-ti dai afara singurul amic?
Trece pe langa mine si ma loveste cu umarul. Intra in propria-mi casa ca si cum acest loc ii apartine. Cu greu imi stapanesc nervii si ma abtin sa nu-l trantesc de podea si sa-l fac sa regret primul pas facut pe usa.
M: Cineva e prost dispus?
S: Inceteaza o data cu glumele de prost gust si iesi afara pana nu iti zbor creierii. Spun indreptand pistolul spre fruntea lui.
M: Bine, bine!!! Gata plec! Data viitoare sa-ti faci singur cumparaturile, "amice". Si mai deschide si tu un geam, ca altfel mori intoxicat de la atata fum.
Parazitul tranteste usa si se face nevazut. Gunoi umblator! Ar trebui sa-mi fie recunoscator. Daca nu i-as da eu iarba, ar trage si in momentul de fata din punga. Aurolac infect. Imi aprind o tigara si-mi continui activitatea plina de suspans si aventura, privitul pe geam. Ciudat, orasul e destul de tacut. E ora 02:16 si inca nu s-a auzit nicio sirena de politie, niciun scartait de roti, niciun urlet, nimic tragic ce ar putea sa-mi faca seara mai frumoasa... Si totusi, speranta moare ultima. Un urlet suav rasuna in bataia noptii, apoi un zgomot de roti ce se freaca de asfalt risipeste linistea asurzitoare. O balta de sange se prelinge pe asfaltul negru. Saraca femeie... ce sfarsit tragic... De ce nu ma mira!? E al 3-lea accident pe saptamana asta.
S: Trebuia sa te asiguri domnisoara! Uite ce patesti daca nu esti atenta, da nenea cu masina in tine. Dupa ce tip ca un descreerat inchid fereastra cu un zambet pe buze. Sper ca m-a auzit tot cartierul. Si cand credeam ca seara devine plictisitoare...
Ghiortaitul stomacului ma face sa-mi amintesc ca nu am mancat de ieri. Ma indrept spre bucatarie ma uit scarbit prin frigider. Ih... prefer un pahar cu apa sa-mi taie greata. Trantesc paharul pe masa si ma indrept spre dulap. Am nevoie de o plimbare. Vreau sa simt racoarea noptii. Ma schimb de hainele banale de casa si-mi iau pachetul de tigari apoi cobor scarile nerabdator sa inspire aerul gretos pe care sunt nevoit sa-l impart cu toate progeniturle pamantului.
***********************************************************************************************
Aleea din fata scarii da direct intr-o strada principala ce duce spre Central Park. Singurul loc linistit din toata jungla asta insuportabila. Un loc intunecat unde pericolul pandeste la orice pas. Hm... singurul lucru periculos din tot parcul asta sunt eu. Ador fosnetul copacilor in adierea vantului. Totul rasuna precum un cantec lin, un cantec ce-mi inspira uscaciune, pierzanie, moarte. Calc pe frunzele cazute si ma indrept spre o banca retrasa de unde pot admira tot spectacolul unei nopti racoroase de octombrie.
Sictirit imi var mana in buzunarul gecii de piele si-mi scot un cui. Il aprind, trag tare primul fum simtind aroma diafana ce-mi usuca gura. Sunetul substantei ce arde si pocneste imi trezeste amintiri. Imi aminteam de oamenii cu care obisnuiam sa-mi fut timpul irosindu-mi si ultima farama de enrgie. Agitatia lor ma dobora. Extazul si atmosfera lor sufocanta si plina de viata ma trimitea intr-o lume paralela. O lume total straina gandurilor mele. In mintea mea imi simteam bataile inimii cum cresteau. Anxietatea reusea mereu sa ma inchida intr-o cusca. O cusca rece, sobra si sinistra.
Fara sa realizez trecusem de jumatatea cuiului. Urasc cand amintirile se intorc. Urasc sa retraiesc momentele de disperare alaturi de starpiturile planetei supranumite "oameni". Suieratul vantului tomnatic imi destainuie o armonie perfecta intre liniste si pacea demonilor mei. Singurele momente in care demonii incetau sa-mi invadeze constientul erau cele in care ma drogam in ultimul hal, ca un cinefil dependent de fictiune. O realitate inexistenta animata de gandurile mele sadice.
Ultimul fum ma trimite intr-un perpetum mobile. Fiecare celula din corpul meu era relaxata.
Fara sa realizez, pleoapele imi devin din ce in ce mai grele. Purtam o lupta cu propriile-mi gene ce doreau sa se inchida precum orice sansa de emancipare a mentalitatii mele.
CITEȘTI
The Dark Side Of The City
Mystery / Thriller"Stau lângă pat, privirea-n fum De-o vreme nu mai dorm să nu mă scol nebun. Ce leac să iau un strigăt stins Pân-la demenţă jur mi-a mai rămas un vis. Să mă sufoc in ape-adânci Să obosesc de somn şi-n pieptul meu s-adun Tot de la ce să mă trezesc C...
