Privirea mi-a facut contact cu o fiinta dintr-o alta lume. Drogat fiind, am crezut ca am halucinati. Mi-am dat seama ca iarba nu-mi cauzeaza halucinati si ca acel monstru din fata mea era real. Cu o privre ucigatoare, animalul imens ma privea flamand. Ochii demonici, de culoarea chihlimbarului, ma fixau analizandu-mi orice miscare. Constructia masiva a jivinei din fata mea imi ingheta sangele in vene. Blana acestuia era scurta si de un negru inimaginabil. Foamea ce-l mistuia ii pusese stapanire pe instinctele animalice. Ma simteam inferior, iar maraitul acestuia ii scoate la iveala coltii impunatori si ascutiti. Simteam cum ultimele clipe din viata imi stateau la cheremul dulaului.
Intr-o fractiune de secunda, dupa analizarea animalului din fata mea, neputinta ce-mi imobilizase corpul, a disparut brusc. Imaginea maiestuasa a bestiei in bataia razelor lunii ma provoca sa fac lucruri nefiresti. Imi doream sa ating specimenul din fata mea. Inconstienta ma facut sa-mi indrept mana spre botul acestuia. Animalul s-a apropiat incet de mana mea incepand sa o adulmece. De-o data, duritatea animalului s-a inmuiat. S-a apropiat mai mult de mine, incepand sa-mi linga mana. Un zambet scurt mi-a aparut in coltul gurii. Amuzat de situatie, am inceput sa rad si am ingenunchiat in fata "bestiei". Monstrul ce reusise sa-mi blocheze toti stimuli, a devenit acum un simplu caine dornic de afectiune. Uriasul m-a doborat si a inceput sa ma umple de bale. Gestul nechibzuit al cainelui m-a facut sa bufnesc in hohote de ras. De mult nu avusesem parte de o astfel de afectiune neconditionata.
M-am ridicat si mi-am scuturat hainele. Privirea mi s-a atintit asupra gatului cainelui. Avea o zgarda metalica cu spini pe interior. Scopul acesteia era de a-l impiedica sa-si dezlantuie adevarata putere. Urmele de sange din jurul spinilor mi-au dezvaluit faptul ca acestia nu-si facusera treaba. I-am dat bietului animal zgarda jos, iar in acel moment inca o idee tampita mi-a trecut prin minte. Mi-am scos cureaua de la pantaloni si am infasurat-o in jurul gatului cainelui pe post de lesa. Astfel am decis ca acel caine avea sa ma insoteasca in drumul spre casa. Cainele m-a urmat spre iesirea din parc, fara a mi se impotrivi.
Ajunsi acasa, am inaintat spre bucatarie pentru a gasi ceva pentru noul meu aminc necuvantator. Ma gandeam la faptul ca mereu mi-am dorit un caine. Insa mereu imi puneam capat acestui gand repetandu-mi ca nu am timp suficient pentru a mi-l dedica unui asemenea animal. Ma intorc in living unde potaia imi luase locul pe canapea. Amuzat de situatie, incep sa-l cert. Degeaba... Nici macar nu intelege ce-i spun. Las castronul cu resturile din frigider jos, iar patrupedul se ridiga grabit si vine chitit spre castron.
Imi revendic locul de drept pe canapea si-mi aprind o tigara. Dupa ce goleste castronul, cainele se linge pe bot si se aseaza pe canapea cu botul in poala mea. Dandu-mi capul pe spate, privirea imi ramane asupra oglinzii si-mi analizez reflexia. Abia acum constientizez ca nuanta galbuie a irisilor mei este exact ca cea a cainelui de pe canapea. Uimit, ma uit la acesta si incep sa-l mangai. Atingandu-i corpul masiv, observ mici locuri lipsite de blana. Privindu-l, realizez ca defapt acelea erau cicatrici si chiar rani recent vindecate. Acest lucru ma face sa ma gandesc la momentele grele prin care trecuse acest caine si la greutatile la care fusese supus. Privirea cainelui s-a intersectat cu a mea. Pentru cateva momente, continui sa admir in taina frumosul exemplar canin, iar ochii acestuia imi transmit un sentiment de increde si loialitate. Acest moment ma face sa cred ca Demon, alegandu-i numele datorita primei impresi pe care mi-a indus-o, are sa ramana alaturi de mine mult timp de acum inainte.
Imi termin tigara si in momentul in care ma pregatesc sa ma arunc in pat, telefonul imi suna. Raspund apelului, iar Marc imi spune ca cineva doreste sa achizitioneze o cantitate insemnata de cocaina. La azuzul acestei vesti, plec spre apartamentul folosit drept depozit.
Il astept pe Marc in fata scarii. Dintr-o masina neagra coboara 2 tipi ce se indreapta rapid spre mine. Unul dintre ei isi duce o mana la spate si uimit, constat ca acesta are in mana un pistol pe care il indreapta spre mine si trage. Dobitocul reuseste sa ma nimereasca in bratul stang. Alerg spre parcarea din spatele meu, fiind urmarit de cele doua matahale. Ma ascund dupa o masina si dezactivez siguranta pistolului pe care il luasem cu mine. Niciodata nu efectuez vreo tranzactie fara sa am un pistol la mine. De ce!? Vezi cazul de fata. Mereu trebuie sa fiu pregatit pentru orice. Mediul in care imi desfasor "activitatea" de zi cu zi, ma obliga sa fiu precaut in orice moment. Revenind la situatia de fata, cei doi trec pe langa mine fara sa ma observe. Astfel profit de situatie si ma furisez in spatele acestora reusind sa il nimeresc cu un singur glont direct in cap pe cel din dreapta. Celalat se intoarce, insa pumnul meu face contact cu mecla sa si-l dobor la pamant. In acel moment descarc un glont in fruntea jegosului, lasandu-l si pe el intr-o balta de sange.
O mana pe umarul meu drept ma face sa ma intorc brusc si ma pregatesc sa mai apas inca o data tragaciul.
M: Linisteste-te, eu sunt!!! Nu trage!
S: Dobitocule, puteam sa te omor, pe unde cacat umbi?
M: Eram la capatul strazi si cand am auzit impuscaturile m-am grabit sa ajung cat de repede am putut. Cine-s astia?
S: Pe mine ma intrebi idiotule? Tu esti cel care a vorbit la telefon cu ei, nu eu!
M: Habar nu am cine sunt. Nu cu ei trebuia sa ne intalnim.
S: Inseamna ca ne-au facut cheie.
M: Eu zic sa ne ocupam maine de asta... Sangerezi, esti bine?
S: Sunt bine. Glontul m-a sters doar. Futu-va'n gura de jegosi, mi-ati gaurit geaca de piele preferata!!! Spun descarcandu-mi tot cartusul in cadavrele de jos.
M: Ce facem cu cadavrele?
S: Ma gandeam sa le lasam aici, in mijlocul parcarii si sa le punem si cate o floare in mana. Ce zici, suna tentant, nu!? Scapam de ele prostule, ce sa facem!?
M: Ok, ma duc sa aduc masina.
S: Perfect, dar din moment ce e numai vina ta, tu sapi gropile, ai inteles?
M: Ok...
Am bagat cadavrele in portbagajul masini si am pornit spre o padure aflata in apriprierea New York-ului. Ajunsi in padure, stateam rezemat de masina si incercam sa-mi dau seama pentru cine lucrau cretini astia doi din groapa.
S: Cand pun mana pe cel care a planuit asta, o sa-l jupoi de piele si o sa-l stropesc cu zeama de lamaie si sare! Spun nervos facandu-l pe Marc sa se opreasca din dat la lopata si sa ma priveasca terifiat.
M: Pe zi ce trece ma speri din ce in ce mai tare...
S: Ma bucur. Maine incearca sa afli cine te-a sunat. Altfel te pun sa-ti sapi propia groapa si sa te ingropi singur in ea. Nu stiu daca e posibil, dar tu o sa reusesti!
M: Ok...
S: Acum hai sa plecam din padurea asta pana nu ne vede cineva. Aa, si sa opresti la o farmacie veterinara non-stop, trebuie sa cumpar mancare de caini.
M: Ti-ai luat caine?
S: Sa zicem. El m-a gasit.
M: Okey...
***********************************************************************************************
Ajuns acasa, sunt intampinat de Demon care si-a revendicat un loc si in patul meu... Merg la baie pentru a-mi curata rana apoi ma trantesc in pat alaturi de caine si incep sa-mi pun anumite intrebari si sa caut vinovatul din seara asta. Sunt sigur ca cei doi nu au actionat singuri, pareau prea prosti pentru a gandi ceva...
CITEȘTI
The Dark Side Of The City
Mister / Thriller"Stau lângă pat, privirea-n fum De-o vreme nu mai dorm să nu mă scol nebun. Ce leac să iau un strigăt stins Pân-la demenţă jur mi-a mai rămas un vis. Să mă sufoc in ape-adânci Să obosesc de somn şi-n pieptul meu s-adun Tot de la ce să mă trezesc C...
