Popularul si tocilara

Intalnirea

Eva P.O.V.

M-am trezit la șase de dimineață pregătită de prima zi de liceu. Mi-am luat o rochiță albă cu imprimeu floral, o geacă de blugi și o pereche de sandale albe, părul l-am făcut bucle și l-am lăsat pe spate, iar ca machiaj mi-am dat cu fond de ten, rimel, ruj și eyeliner. 

Am luat micul dejun cu părinții mei, iar în tot acest timp mă întrebau dacă sunt pregătită pentru prima zi de liceu, dacă îmi voi face prieteni repede, dar i-am asigurat că voi fi bine. Au tot insistat să mă ducă ei la liceu, dar le-am spus că mă descurc și că se pot duce la serviciu pentru că nu voiam să rateze o oră pentru mine.

 I-am pupat pe obraz, mi-am luat gentuța, apoi am plecat spre stația de autobuz. În timp ce mergeam pe stradă mă gândeam la ce turnură a luat viața mea acum trei luni. M-am mutat cu mama în New Jersey la începutul verii, fiind mai mult obligate de papa să venim aici. Tot acum trei luni, bunicul meu a decedat și a trebuit să venim la înmormântarea lui. Era pentru prima oară când veneam aici și am fost amândouă surprinse de frumusețea orașului, iar când papa ne-a propus să ne mutăm aici, noi am refuzat din prima. În Cancun aveam mulți prieteni, mă obișnuisem deja cu profesorii și cu colegii, deci nu prea aveam motiv să vin aici. Mama avea un job bun, colege și prietene care erau, de asemenea, bune cu ea. În concluzie, nu aveam motiv să ne mutăm. Papa a insistat că ar trebui să facem o schimbare, să vedem dacă ne putem acomoda aici, să încercăm să ne schimbăm stilul de viață, ba chiar a adus ca argument că rudele noastre stau acolo și putem să le vizităm mai des. Ne-a promis că vom veni în vacanțe în Cancun, ba chiar s-a oferit să ne ducă și în weekend dacă e nevoie. Într-un final, am acceptat să ne mutăm aici și să ne schimbăm viața. Imediat cum am ajuns în New Jersey, papa ne-a pus să ne împachetăm câteva haine, deoarece voia să ne ducă într-o vacanță. Nu mai fusesem într-o vacanță cu toții de ceva timp deoarece el stătea aici și noi în Cancun, iar el era foarte ocupat cu treaba de avocat. În timpul verii am avut timp să merg prin oraș, să vizitez magazine, supermarketuri, cafenele, ba chiar am mers pe jos și cu autobuzul la liceu ca să știu pe unde trebuie să merg. Sunt în clasa a unsprezecea la unul dintre cele mai bune licee din New Jersey, iar asta îi făcea foarte mândrii pe părinții mei, mai ales că vreau să calc pe urmele tatei.

Nici nu mi-am dat seama că am ajuns în stația de autobuz, fiind băgată total în gânduri. Nu era nimeni în stație, eram doar eu și un cățeluș foarte drăguț. La un moment dat, o mașină s-a oprit în stație, apoi geamul de la ușa pasagerului s-a deschis dezvăluind un băiat brunet cu ochi de caramel. S-a uitat la mine, apoi mi-a zâmbit.

---Presupun că te duci spre liceu pentru prima zi de liceu, nu-i așa? mă întreabă și încă zâmbește.

M-am uitat la el cu o spânceană ridicată, uimită de tupeul pe care îl are. Oare așa vrăjește el fetele? M-am uitat la el, apoi i-am spus zâmbind:

---Da. Te pot ajuta cu ceva? 

---Mă gândeam că poate vrei să vii cu mine, deoarece autobuzul nu vine azi deoarece sunt prea mulți copii și șoferul nu suportă copii. Deci, ce spui? mă întreabă cu același zâmbet.

---Îmi pare rău, dar voi fi nevoită să te refuz. Aș vrea să merg cu autobuzul și, în plus, nu am auzit de la nimeni că nu va fi aici. 

Imediat după ce am zis asta, zâmbetul i s-a șters de pe față. Probabil era pentru prima oară în viață când a fost refuzat, rânindu-i egoul. Mi-am luat atenția de la el și m-am concentrat asupra cățelușului, gândindu-mă că după refuzul evident va pleca, dar nu a făcut-o. A coborât din mașină și s-a sprijinit de portiera pasagerului, fiind astfel cu fața la mine și uitându-se în direcția mea. Am tot încercat să îl evit, dar el a venit lângă mine și a început să se joace cu cățelușul. 

Am tot așteptat să vină autobuzul, dar nu a apărut. Cu douăzeci de minute înainte de festivitate, m-am decis că ar trebui să merg pe jos până la liceu, cu riscul să îmi stric părul din cauza vântului, dar trebuia să ajung neapărat. M-am ridicat de pe bancă, la fel făcând și băiatul, și mi-a deschis portiera, crezând că voi merge cu el, dar se înșela. Am ocolit mașina, apoi am început să merg spre liceu, ignorând mașina care mergea odată cu mine. 

---Eu sunt Christian, apropo. Tu cum te numești? mă întreabă băiatul.

Am ales să nu îi răspund, devenind astfel misterioasă. De unde aș putea să știu că e la același liceu cu mine? Dacă încerca să mă păcălească? Nu trebuia să fiu naivă acum!

Din cauza vântului, părul mi-a intrat în gură, mi s-a lipit de buze. Ca să fie situația și mai nașpa, a început să picure, apoi a început să plouă. 

---Tot nu vrei să mergi cu mine? mă întreabă băiatul zâmbind.

Pentru un moment m-am gândit la propunerea lui. Trebuia să ajung neapărat la liceu la timp, dar nu trebuia să arăt ca un uragan, așa că am deschis portiera și am intrat în mașină, uimindu-l pe Christian și făcându-l să rânjească. S-a uitat la mine și apoi s-a apropiat de mine, iar când l-am văzut că a făcut asta, m-am dat în spate. Mi-a dat șuvițele de păr de pe față și mi le-a pus în spatele urechii, apoi mi-a zâmbit și s-a pus în locul lui. I-am făcut semn să meargă, apoi el a plecat în trombă de acolo. În mai puțin de cinci minuteam ajuns la liceu, iar el a băgat mașina în parcarea liceului. S-a dat jos din mașină și mi-a deschis portiera, apoi a încuiat mașina. Înainte să îmi dau seama, mergeam umăr la umăr cu el prin mulțimea de elevi și părinți. La un moment dat, cineva l-a strigat și a trebuit să plece, lăsându-mă singură. M-am uitat la mica mulțime formată din  părinți și elevi agitați și imediat mi-am dat seamă că sunt boboci. În acest moment mă simțeam din nou ca ei, pentru că eram nouă aici.

Festivitatea a început, iar bobocii au fost grupați pe profil. Fiecare diriginte și-a chemat elevii într-o clasă, făcând astfel ca mulțimea uriașă de elevi să se reducă considerabil. Am căutat sala în care ne-a chemat diriginta, dar nu am putut să o găsesc, așa că am mers prin toată clădirea ca să o găsesc. Când am găsit-o, am bătut la ușă și m-am scuzat că am întârziat. Diriginta mi-a făcut semn să rămân în fața clasei ca să mă prezinte celorlalți.

---Dragi elevi, aceasta este noua voastră colegă despre care v-am povestit mai devreme. Poate că a întârziat, dar Erick cred că a uitat că trebuia să o aștepte pe hol. Vă rog să o acceptați pe colega voastră, să o ajutați dacă are nevoie, să o integrați în grupul vostru de prieteni și să fiți drăguți cu ea. Apropo, voiam să vă anunț că Eva este o fată isteață, având medii foarte mari. Eva, găsește-ți un loc unde vei sta anul acesta! spune diriginta și îmi zâmbește cu căldură.

M-am uitat prin toată clasa, iar singurul loc liber a fost lângă băiatul care m-a adus la liceu, Christian. Toți s-au uitat la mine, alții cu dispreț, alții cu uimire, apoi m-am pus în locul liber de lângă Christian. S-a uitat la mine rânjind, apoi s-a apropiat de mine.

---Mă rugam eu să fim pe același etaj sau măcar pe același coridor, dar în aceeași clasă și în aceea bancă cu mine? Se pare că Dumnezeu se gândește la mine! Bine ai venit în clasa noastră, Eva! spune și pune accent pe numele meu.