Popularul si tocilara

Ziua de naștere a Evei...

Eva P.O.V.

 Deja s-a făcut o lună de când am început liceul și o lună și o săptămână de când sunt împreună cu Christian. De dimineață am fost trezită de părinții mei care îmi cântau, ținând tortul meu preferat în mâini. M-am trezit bucuroasă, i-am lăsat să termine de cântat, am suflat în lumânare, apoi i-am pupat și îmbrățișat. Am mers în bucătărie să mâncăm micul dejun festiv, iar după ce am terminat de mâncat, am primit un mesaj de la Christian.

          Eva, știu că astăzi aveam planuri, dar cred că trebuie să le anulăm. Știi ca azi era ziua mea liberă, și trebuia să mă duc mâine, duminică, la muncă, dar șeful m-a sunat și mi-a spus că azi va fi aglomerat și trebuie să mă duc neapărat, așa că voi sta mâine acasă și vom facemâine ce nu am putut să facem azi. Te superi? Dacă vrei, îi spun că nu merg pentru că am deja planuri. Te rog, spune-mi ce părere ai!

Vrea să se certe cu șeful lui ca să nu mă supăr eu? Uau, un gest foarte drăguț!

         Hey, Chris! Nu e nicio problemă dacă reprogramăm pentru mâine. Dacă tot ești acolo, crezi că pot să vin și eu și să îmi beau cafeaua acolo?

         Nu, chiar mi-ar prinde o față adorabilă pe acolo! Vrei să vin eu să te iau? O să ajung în jumătate de oră. Ne vedem la tine! 

Am început să râd, atrăgându-le atenția părinților mei. M-au întrebat de ce râd, apoi le-am explicat de ce. 

---Scumpo, eu tot nu înțeleg ceva. De ce nu le-ai spus prietenilor tăi că astăzi e ziua ta? Mă gândisem deja că o sa facem o petrecere, avem și tort!

---Mama, vreau să văd cine își aduce aminte de ziua mea! Le-am spus de vreo două ori, înțelegi? Nu e ca și cum ar fi foarte greu să își amintească, doar sunt născută de Sfântul Valentin, Ziua Îndrăgostiților sau cum vreți să o numiți. Deja am primit urări de la prietenii mei din Mexic, vreau să văd dacă își va aduce cineva aminte că azi e ziua mea. Poate e o idee prostească, dar așa îmi dau seama care îmi sunt prietenii. Eu mă duc la cafenea, acolo unde lucrează Christian, și o stau pe acolo o vreme. Voi vă puteți relaxa sau puteți face ceva împreună dacă tot aveți timp liber. Mă duc să mă pregătesc, ne vedem curând. Apropo, Ziua Îndrăgostiților fericită! spun și îi iau în brațe.

M-am dus în cameră și mi-am făcut un duș rapid, apoi m-am îmbrăcat cu o pereche de blugi negri și un pulover gri cu o inimă imensă pe el. Mi-am pieptănat părul, l-am lăsat așa cum e, m-am încălțat cu o pereche de ghete, mi-am luat rucsacul, paltonul și un fes drăguț primit cadou de la părinții mei, apoi am ieșit din casă și l-am așteptat pe Christian să apară. Nu după mult timp a apărut și el, a coborât din mașină, m-a sărutat, apoi mi-a deschis ușa pasagerului și am plecat. 

---La mulți ani, iubito! Îmi pare rău că ne petrecem Ziua Îndrăgostiților așa, dar datoria mă cheamă. Sper că nu te superi că o să ne petrecem ziua așa... spune și îmi strânge mâna. 

La început am crezut că și-a adus aminte de ziua mea, dar mi-a spus la mulți ani pentru că suntem împreună. Am zâmbit puțin, deși era dezamăgită în interiorul meu că nu și-a adus aminte. Se pare că a observat că m-am supărat puțin, dar a dat vina pe faptul că ne petrecem ziua la el la cafenea, decât să facem altceva. Când am ajuns, el și-a luat uniforma, iar eu m-am pus la o măsuță de lângă geam. 

I-am spus să îmi facă o ciocolată caldă, iar peste câteva minute ciocolata mea caldă a sosit. Am savurat-o din plin, în timp ce mă uitam la angajații cafenelei care erau agitați, stresați și de abia se puteau concentra. O angajată a spart un pahar, un angajat a uitat să pună zahăr în băutură, Christian a pus trei lingurițe în loc de două, o fată s-a plâns că a primit comanda greșită. Presupun că ziua de azi va fi foarte aglomerată și vor mai avea loc greșeli. Când am văzut că s-a mai eliberat puțin, m-am dus la Christian și am văzut că se chinuia cu niște cești. Voia să ia cât mai multe și era cât pe ce să spargă câteva, dar am reușit să le prind la timp. I-am luat jumătate din ceștile pe care încerca să le țină, apoi i-am făcut semn să meargă.