Popularul si tocilara

"El e alesul, Eva!"

---Ariana, tu mă asculți? o întreb pe prietena mea care sforăie de zor. Ariana, asta-i o chestiune importantă. Trezește-te odată.

---Ce mai vrei, copilule? Nu poți să mă lași și pe mine să dorm liniștită? E de abia 2 dimineața, ce naiba? Problema asta importantă de care spui tu nu putea să aștepte până dimineață? Ce naiba e așa important? Sper să merite, Martinez, pentru că altfel o să...

---E vorba despre un băiat! îi spun în șoaptă.

---Pentru numele lui Dumnezeu, sunt cât se poate de trează, Eva. Spune tot! țipă prietena mea la mine.

Ariana este prietena mea cea mai bună încă de la grădiniță. Deși este mai mare decât mine cu doi ani, am reușit să ne menținem prietenia până acum și ne înțelegem de minune. Majoritatea sărbătorilor mi le petreceam la ea, aveam multe petreceri în pijamale, ieșeam des pe afară...ce vremuri frumoase! Acum ne despart, din păcate, 6000 de km, dar vorbim aproape zilnic făcând distanța să dispară.

Acum o săptămână am ieșit cu prietenul meu, Chris, încercând să aflăm cât mai multe unul despre altul, dar nu prea am reușit. După ce m-a adus acasă, am simțit că trebuia să vorbesc cu cineva despre ziua respectivă, așa că i-am explicat mamei frânturi din ce făcusem. Am stat să mă gândesc ieri dacă ar trebui să îi spun Arianei despre Christian sau nu, dar m-am gândit că ea ar putea să mă ajute cu o părere.

---Te anunț de pe acum că nu o să pot să vorbesc foarte tare pentru că ai mei dorm, așa că te-aș ruga să nu mă enervezi, bine? îi spun și îmi repet în minte discursul pe care l-am făcut până când am sunat-o.

---Spune ce s-a întâmplat, Eva! Nu m-ai sunat niciodată pentru o chestie din asta, nici măcar nu știu cum să reacționez. Fata mea a crescut... spune pe un ton plângăcios.

---Pot să încep povestea? Am nevoie de părerea ta, e foarte important pentru mine. Vreau să mă asculți și să nu râzi de mine, Ariana.

---O să fac tot posibilul să nu râd, dar am o întrebare. L-ai sărutat măcar? mă întreabă și îmi pot da seama că are cel mai mare rânjet posibil pe față.

---Vrei să îți povestesc sau vrei să îți închid în nas?

---Povestește-mi odată!

---Bine... În prima zi de liceu, așteptam în stația de autobuz și un Audi A4 a oprit în stație. În mașină era un băiat cam de vârsta mea care mi-a propus, indirect, să mă ducă la liceu, iar eu, ca o fraieră, am acceptat. Acel băiat avea patru amici care mi-au făcut câteva feste în prima zi. Băiatul acela a râs de poantele pe care mi le făceau prietenii lui, ca să vezi. Am plecat de la liceu și, a doua zi, a trebuit să îmi găsesc un loc liber, iar ultimul loc liber era lângă acel băiat. În a treia zi de liceu, am luat cartea preferată a lui papa și am încercat să o citesc, dar în clasă acel băiat și încă doi prieteni de-ai lui mi-au luat cartea si se jucau cu ea până când a intrat profesorul de istorie și l-au nimerit cu acea carte în cap. Am primit detenție, evident. Ca să nu o mai lungesc pentru că nu vreau să te țin mult la telefon, acel băiat a fost pus de profa de mate să fie meditat, dar de cine crezi? De mine, pentru că ști cât de mult mă pricep la matematică. Nu ne-a convenit niciunuia, dar a trebuit să facem asta, indiferent cât de mult uram acea idee. A venit la mine acasă, am mers eu la el acasă și l-am ajutat la mate cât de mult am putut, apoi a fost o perioadă în care nu am mai exersat. Știi ca am trei veri aici, nu? Am avut de câteva ori grijă de ei împreună cu acest băiat. Într-o mică ceartă am aflat că el lucrează, dar nu știam unde așa că, într-o zi, l-am urmărit cu autobuzul până la locul în care lucra, mi-am luat trei sticle de cidru pe care voiam să le beau acasă cu ai mei, dar le-am băut acolo. Am înghețat de frig afară, apoi el m-a dus la el la apartament și, a doua zi, am avut o cădere de calciu și lipsă de vitamine și am stat o săptămână în spital. Mi-am petrecut revelionul la el la apartament alături de prietenii noștri și aici vine problema... îi spun totul pe repezeală, apoi iau o mică pauză.