Obstacole

3

Am ajuns acasă extenuata. Locuiesc cu bunica mea. Părinții mei au murit într-un accident de circulație acum 1 an. Nu am avut pe nimeni alături. Bunica m a luat lângă ea. Eram aproape majora când s a intamplat
... Dar vârstă nu m a ajutat sa trec peste moartea părinților mei prea ușor.
Mi a plăcut mereu sa citesc. Asta am moștenit o de la mama. Bunica spune ca ar fi mandra de mine. Am avut calificative bune la școală mereu. Apoi am decis sa fac facultatea de medicina. Vreau sa am un viitor. Vreau sa o ajut pe bunica, care este bolnava. Știu ca sunt un chin pe capul ei chiar dacă ea nu afirma asta...
Am mers sa o anunț ca am ajuns. Am găsit o în fata televizorului urmărind un documentar despre ursi.
- Buni, am venit! am sărutat o scurt pe obraz.
-Rena, te am așteptat...nu ai mâncat nimic dimineața!
-Știu, buni dar m am grăbit. Nu aveam de gând sa întârzii din prima zi. Tu ai mâncat nu i asa?
-Nu, de fapt am vrut sa mănânc cu tine. Asa m am obișnuit...
-Of, bunico! O sa ma aștepți toată ziua fără sa mănânci nimic? Merg sa ți fac ceva de mâncare.
-Bine, fata mea.
Am luat câteva oua din frigider și am făcut o omleta. Am adus pe masa și niște telemea și am chemat o pe bunica.
Am mâncat în liniște amândouă după care eu m am ridicat și m am dus în camera mea
-Am niște treaba sus, buni. S ar putea sa ies mai încolo.
-Bine, Renata. Ai grija te rog!
- Da, bunico, nu ți fa griji!
M am dus în dormitorul meu. Am deschis geamul. Aerul era prea închis. Mi am luat din șifonier niște blugi, un tricou și greaca de piele. Mi am lăsat parul pe spate, ceea ce fac mereu, m am încălțat și am ieșit din casa.
Era ora 20:00. Trebuie sa ma întâlnesc cu prietena mea Rebecca. Când am ajuns la cafenea ea era deja acolo. Trebuia sa mi spună ceva important și a vrut sa ne întâlnim. Când am văzut o inima mi a stat în loc...