Obstacole

12

Nu stiu cum dar am ajuns acasa amețită. Poate era din cauza vinului. Am baut, asa e. Din cand in cand o simteam ca pe o nevoie. Mi-am tras blugii de pe podea pe mine si am fost uimita sa gasesc un pachet de țigări in buzunarul din spate. Nu mai fumasem de doi ani. Am iesit pe balcon linistita cu pachetul negru albăstrui in mana. Bunica si Rebecca dorm. Trag o țigare din pachetul pe jumatate gol si cu o bricheta gasita tot in buzunar, o aprind. Inchid ochii si trag din ea. Vreau sa uit tot. Vreau sa uit cine sunt si intrebarea care ma bantuie zilnic...in fiecare moment: ce vreau de la viata?
La facultate nu merg azi. Maine insa voi merge. Am primit mesaj de la o colega care m-a întrebat ce s-a întâmplat cu mine. I-am spus ca am avut o problema si nu am putut veni.
Mai trag un fum. Uit si asta.
Vad trandafirii pe jumatate ofiliti. Ma enervez si mai iau o tigare din pachet. O aprind si pe aceasta uitandu-ma lung la ea. Ce se întâmpla cu mine?
O arunc si o calc in picioare cu furie. Eu sunt puternica. Nu am nevoie de vicii. Vreau sa am mintea clara tot timpul. Urasc sa fiu amețită. Eu urasc sa beau. Dar de ce am facut-o?
Rebecca imi intrerupe sirul gandurilor.
-Neata...vad ca ti-ai revenit.
-Da. Nu trebuia sa ma lasi sa beau aseara.
-Stiu. Incepusei sa plangi si m-am gândit ca ti-ar face bine un pahar...sa te descarci.
-Dar eram la o petrecere. ..
-Majoritatea erau beți criță. Tu puteai sa împuști in incapere. Nu i-ar fi pasat nimănui. Toti erau in lumea lor.
-Imi e rau.
-Ar trebui sa te intinzi. Iti fac ceva de mancare imediat.
-Nu esti servitoarea mea. O faci zilnic.
-Imi place sa gătesc. Mai ales pentru o prietena. Faci atat de multe pentru mine. ..
-Vino aici!
  Am luat-o in brațe.  Aveam nevoie de asta.
Am mancat micul dejun delicios si am adormit. Am visat ca ma suna din nou acel strain. Am deschis ochii si am luat telefonul. Nu. Niciun apel. Ma intind inapoi. Ma simt murdara. Ma ridic din pat si ma indrept spre baie. O sa imi fac un dus si ameteala va trece imi zic.
Ma privesc in oglinda. A devenit ceva ce se întâmplă cam des. Nu sunt obsedata de felul în care arat. Reflexia imi arata parul răvășit. Culoarea roșie vie începe sa...moara. Rimelul mi-a curs, dezvaluindu-mi ochii obosiți si umflați. Iau periuța de dinți. Repet miscarile de cateva ori apoi scuip si clatesc. Intru in cabina si las apa sa ma spele de griji.

Imi pare rau ca nu am mai postat de mult♥ Voi continua povestirea si voi recupera timpul pierdut. Pup♡