Obstacole

13

Am iesit din dus si m-am indreptat spre camera mea, acoperita de prosop. Mi-am periat parul si l-am uscat apoi m am imbracat. Ceasul arata 8:30. Bunica s-a trezit sa ude florile. Rebecca sta langa ea. Se înțeleg bine. Bunica o stie de cand era o copila cu parul legat in cozi.
M-am dus langa ele.
-Neata!
-Neata, pleci deja?
-Da bunico. Am lipsit destul si raman in urma cu lecțiile. 
-Ai mancat ceva?
-Am mancat ce a gatit Rebecca. Stai linistita, ma descurc daca mi se face foame.
-Ai bani?
-Da, nu te ingrijora. Eu merg sa ma imbrac. O iau in brațe pe prietena mea. Mergem împreună spre camera mea.
-Esti bine, Renata?
-Da, insa tu pari palida.
- M-a sunat mama azi dimineață.  M-a întrebat ce fac, daca sunt bine. A zis  ca vrea sa ma vada.
-Super, poate va împăcați.
-Da...mi-a zis sa ma mut înapoi cu ea.
-Sa te muți cu ea? O mie de gânduri imi trec prin cap in momentul acela. De cand se mutase la mine eram ca doua surori. Cu ea faceam totul. Acum ca mama ei a decis sa o ierte se va întoarce la ea. Nu e ca si cum nu ne-am mai vedea dar nu va mai fi la fel de drăguț.  Imi vor lipsi diminețile cu ea, pregatindu-mi micul dejun.
-Ne vom mai vedea, Renata. E mama mea. Si nu voi putea sta toata viața cu tine. Eu voi pleca la ea peste câteva ore. Imi voi strange lucrurile.  Mulțumesc mult pentru ce ai făcut pentru mine. Vine spre mine si ma ia in brațe.
-O sa Îți simt lipsa in fiecare dimineață, blondo!
-Si eu ție,  roșcato!
  Iese din camera facandu-mi cu ochiul. 
Eu merg in camera sperand sa gasesc ceva de imbracat. In jumatate de ora trebuie sa fiu gata pentru facultate.



M-am încălțat si am luat-o la pas.
  In fața mea apare iar Lucas. Arata bine, ceea ce am mai menționat.
-Hei, roscato!
-Hei, Luke!
-Ti-am simțit foarte tare lipsa zilele trecute, spuse el cu o privire de nepatruns si un zambet jucăuș.
-Mi-am luat timp liber pentru mine. Acum am forţe noi.
-Exact ce ai nevoie. Profesorul Forrester te va pune la practica. Vei diseca un nerv. Sper ca esti pregatita.
-Da, cred ca ma voi descurca.
-Arati bine, zise el uitandu-se atent la mine. Privirea lui parea sincera iar glasul era mai profund.
-Mulțumesc,  si tu, i am zis zambind si ignorand faptul ca se uita la parul meu foarte ciudat.
-E roșu natural?
Intrebarea lui ma luase prin surprindere.
-Da. E natural.
-Arata super drăguț.
-Mersi, sunt flatata, zic eu imitand un raset de copil.
  Am ajuns in sala. Am dat de colegii mei din al doilea an, fiecare la masa de lucru,  si profesorul care mi-a aruncat cea mai de neiertat privire.
-Renata, masa ta de disecție este langa fereastra. Ai de ales intre nervul optic si artera femurala.
-Aleg nervul, domnule.
-Ia loc. Ai timp sa il sectionezi si sa completezi aceasta foaie.
-Da, domnule.
In spatele meu se afla masa de lucru a lui Cammeron ,care vazand ca m-am asezat nu a ezitat sa ma salute.
-Hei, Renata!
-Hei, Cam!
-Esti ok? Ti-am dus lipsa zilele trecute.
-Da, am avut nevoie de niște timp liber.
-Vad ca ti-a priit. Arati super.
-Mulțumesc,  esti a doua persoana care imi spune asta azi.
-Pai...ce pot spune? Atragi privirile.
-Da, si profesorul Forrester ma fixeaza cu privirea. Ar trebui sa ma apuc de lucru. 
  M-am intors la masa de lucru si am inceput sa sectionez nervul.
-Psst!
Am ignorat sunetul, dar acesta se repeta iar.
-Renata!
-Ce este, Cammeron?
-Stii ca voiam sa iti zic ceva cand ne am întâlnit la cofetărie?
-Da, imi amintesc. Ce este?
-Ne intalnim dupa program la cafeneaua de pe strada Hills, vom vorbi acolo.
-In regula,  ne vedem.
-Nu vei regreta!
  Acest baiat mi se pare ciudat. E prietenos dar daca ar fi sa imi dau cu parerea as zice ca e gay. Imi alung sirul de gânduri idioate si mi fixez atenția asupra nervului. Completez foaia cu raspunsurile cerute si ma indrept spre Tubby Forrester,  de a carui ravnita semnătura am nevoie. Avem nevoie cu toții,  noi, elevii de la medicina.
Privirea lui aspra ma fixeaza dar eu raman nemișcată. Isi plimba ochii pe foaia de lucru si apoi la mine.
-Ce e asta?
-Foaia de lucru, răspund cu nonșalanță.
  Barbatul ma privi stupefiat si glasul lui se auzi limpede in sala de disecție.
-Toate răspunsurile studentei,  aici de față sunt absolut si incontestabil corecte.
  Tresar involuntar iar un zambet interior nu se abtine sa ma furnice. Se pare ca sunt pe drumul cel bun.