Obstacole

5

Eu și prietena mea blonda stăteam pe marginea patului meu. Se mai linistise. Am vorbit cu bunica mea ca să știe că pentru câteva zile Rebecca va sta la noi.
A băut un pahar de apa. Doar atât. Eram îngrijorată. Nu voia sa mănânce absolut nimic.
Este 23:20 iar eu nu am adormit încă, cu toate ca dimineața trebuie sa plec la facultate.
Rebecca a adormit. I am cedat ei patul în defavoarea canapelei din sufragerie. Saracuta a adormit instant. I am dat o pereche de pijamale și imediat după dus le a îmbrăcat și s a culcat.
M am tolănit oftând din toți rărunchii și am închis ochii. În minte mi se derulau imagini de pe parcursul întregii zilei. Mi am amintit de mama... De cum obișnuiam sa o enervez nefăcând ce mi spunea... Acum regret. Dacă as fi știut ca o voi pierde atât de repede as fi făcut tot ce mi ar fi stat în putere sa o fac fericita. Si tatăl meu... O lacrima mi s-a prelins pe obrazul stâng. Mi am șters o știind ca plânsul nu mai are puterea de a rezolva ceva. Am adormit epuizata.