Secunde trec ,
Fire de foc in neștire
Se petrec,
Cai flamanzi se întrec
Si-o faclie fumegână
Se mistuie incet...
In cuier, agățat
Sta un lanț de fier
Și un palton cu gulerul pătat...
La masă stă în tihnă
Un tânăr fără vlagă
Un tânăr fără vină.
Dar el simte c-a tradat o lume
Iar o lume-n sine s-a destramat
Iar intre ruine stralucește
Un taciune, și fumul parcă-i vorbește:
"M-atinge, si-ai sa simți victorie
M-atinge ș-ai sa fi incununat de glorie
Sau ma stinge
Si intoarce-te-n casa cu ceas
Si priveste cu durere
La timpul ce ti-a ramas"
Tânărul chibzuie atent,
Privind tihnit, indiferent
Stând strain de propriu-i corp,
Inert.
Gandind atent, hotărât - dar incert...
Gâtu-i arde, mâinile-s numai un râu,
Fruntea-i crapă, și-l taie-un junghi in brâu...
Limba-i e sagetata,
Urechile-porți pentru aspre spirite-
Se usucă, încet, și ustură.
El tace si indură, in timp ce
Vorbele duc luptă-n a lui gură...
Ochii... ochii nu mai vad, lumina
Nu se mai refractă
Lumina s-a risipit, lasand loc
Infinitului vid, iar sufletul
Tremura de frig...
Stând asa, răstignit in propria-i cugetare
Simte-un fir de iarbă
Gadilandu-l blând in talpă
Dar el e adancit in continuare
In ruine, căutând iertare.
O flacără neagră izbucnește-n ai lui ochi
O lovitura-n masa
Face sa tresara intreaga casa
Un fulger parca sageteaza podeaua
Iar tanarul cade la pamant
Naucit, parasit de-al sau gând...
In jos privind, zareste-un ghiocel-
Incovoiat de nenorocirea ierni
E totuși gingaș, spune el...
Iar acum zambeste-amar
Stie: de-ar apuca taciunele -dulce otrava
Ghiocelul ar lua foc cu el odata
Și-orice glorie ar avea apoi
Ar fi fără rost, caci in jur ar fi numai cenușă
CITEȘTI
Poezii Frânte/ Spleen
PoesíaÎnainte să citiți, gândiți-vă puțin: trăiți in lumea pe care v-o imaginați când erați mici? Nu e ceva profund greşit cu oamenii din jur si cu voi înşivă? Sau poate nu e nimic din toate astea, dar ceva tot e. Ceva frânt, in lume sau in noi... Si de a...
