Înainte Să Te Fi Întâlnit // Kim Taehyung

15

                     Capitolul 15

     ━━━━━━ • ✿ • ━━━━━━

Au trecut minute bune de când stăteam în mijlocul trotuarului, înghețând ca o proastă de frig. Poate m-a păcălit?! Cine știe ce persoană e ea acum? A trecut multă vreme de atunci. Oamenii se mai schimbă cu timpul.

E ora 18:30. Oh... În așa ritm nu voi reuși nicidecum să mă întorc acasă la timp.

- Sun-Hi, tu ești? Aud o voce pițigăiată de pe undeva. Îmi întorc capul în toate direcțiile, dar nu vedeam acea persoană care mă striga.

- Sun-Hiii! Îmi mai aud încă odată numele strigat de acea persoană, făcându-mă să tresar atunci când simt o mână pe umărul meu. Mă întorc rapid spre acea persoană, iar în fața mea își face apariția o fată josuță, foarte slabă, dar care era destul de sexy, avea părul scurt și roșu, iar machiajul strident o făcea să arate ca o divă, nemaivorbind de hainele scumpe și frumoase pe care le avea pe ea.

- Sun-Hi, chiar tu ești? Nuuu pooot să cred, fato! Chiar tu ești! Îmi spune, sau mai degrabă urlă, făcând ca toate privirile trecătorilor să se ațintească asupra noastră.

Aceasta sare peste mine, crezând că voi muri în curând sub îmbrățișarea ei, care deși avea brațe micuțe și slabe, mă strângeau precum niște brațe de bărbat. Îi răspund și eu la îmbrățișare, bătând ușor cu mâna dreaptă pe spatele ei.

- Am atât de multe lucruri să-ți spun! Avem atâtea de vorbit! Oh, doamne, haide mai repede, să intrăm în cafeneaua aia de peste drum! Nu putem vorbi așa! Mă asaltă ea cu glasul ei pițigăiat, nelăsându-mă sa scot măcar o vorbă. Doar îi dau din cap și o urmez, fiind trasă de mâna ei, care mi-a înșfăcat-o strâns pe a mea.

Eram ajunse în acea cafenea, simțindu-se mirosul plăcut de cafea și de prăjiturelele proaspete scoase din cuptor. Căutăm cu privirile prin local, în speranța de a găsi o masă liberă, dar nu înainte de a ne face comanda și de a ne lua cafeua caldă. După ce am zărit un loc, care se afla chiar lângă fereastră, plecăm spre ea făcându-ne comode pe scaunele puțin cam tari pentru fundulețul meu.

- Deci cu ce să încep?! Mi-a fost atât de dor de tine!Dar crede-mă, nu am avut posibilitatea să vin în Seul şi nu din cauza banilor, dar din cauza părinților mei, care urăsc acest loc cel mai mult de pe lumea asta! Doar știi că mama mea a avut probleme mari cu rudele de aici?! Aaaa... apropo... Ce mai face Min-Hee?

Privirea mea, care până acum descria încântare și entuziasm, s-a preschimbat în una tristă și plină de mâhnire.

- S-a întâmplat ceva? Mă întreabă Eunji îngrijorată atunci când îmi vede expresia tristă a feței.

- Mama a murit în urmă cu doi ani. Îi răspund calm, deși în interiorul meu plângeam și strigam din cauza durerii încă existente în sufletul meu.

- Ohhh... Pe fața ei se descria uimirea pe care i-a oferit-o cuvintele spuse de mine. Îmi pare atât de rău, Sun-Hi! Îmi spune aceasta, punându-și ușor mâna peste mâna mea pentru a mă alina.

- Haide pur și simplu să vorbim despre altceva. Îi spun pentru a evita și alte întrebări legate de această temă.

- Bine. O văd cum își afișează un zâmbet mic, dar plin de căldură pe fața ei.

- Te-ai schimbat atât de mult! Ești la fel de frumoasă, chiar mult mai frumoasă decât cum erai! De fapt nu îmi aduc aminte prea bine cum arăta ea în copilărie, dar trebuia să-i spun ceva ca să schimb acea temă de discuţie.