Him and I (Kim Taehyung Volumul II )

Cinci

Da ştiu,e scurt, dar trebuia să îl fac aşa  ca să pot continua cum trebuie următorul capitol.

  - Simți asta? Miroase a acasă.

Roşcata a tras aer adânc în piept când cele două au părăsit aeroportul din Busan. Becky şi-a dat ochii peste cap, aşezând-o pe Luna în maşină. Era obosită de la zborul lung şi de la schimbul de fus orar. Tot ce voia era să ajungă cât mai repede acasă şi să doarmă. Mai aveau două zile de concediu şi cu siguranță le va folosi ca să doarmă şi să urmărească seriale. Încă nu terminase k-drama în care Taehyung juca aşa că ăsta va fi primul lucru pe care îl va face a doua zi când se va trezi. Cerul strălucea în puținele raze rămase de la soare. Rozul şi movul predomina, luna fiind în drumul ei către centrul cerului. Era o seară linistită de început de vară, iar Becky şi-a luat tot timpul din lume să admire împrejurările. De mult nu s-a mai bucurat de o seară ca asta. Voia să îi trimită un mesaj lui Tae, dar nu se simțea în stare aşa că a lăsat-o pe mai în colo. Avea destul timp să îi scrie când ajungea acasă.

Au oprit la un magazin înainte să ajungă la apartamentul blondei. Lee şi-a luat  maşina din parcarea blocului şi a plecat grăbită acasă. Era la fel de obosită ca Becky şi avea ceva de condus până ajungea la propriul ei apartament.

De cum a ajuns în apartament, blonda s-a aruncat pe pat lăsându-şi cățeluşa să zburde în voie. Şi-a deschis o doză de energizant înghițind lacomă un sfert din ea. Chiar dacă era obosită, nu voia să adoarmă chiar acum. Era doar opt seara şi ştia că Luna va avea nevoie de o plimbare ca să îşi dezamorțească lăbuțele. Telefonul îi suna brusc pe masă. L-a luat leneşă mărindu-şi ochii când a văzut numele mamei sale. A deschis repede mesajul, curioasă.

De la mama: Rebecca, vino repede .

Ştia că ceva grav s-a întâmplat.  Mama ei nu îi trimitea niciodată mesaje. Chiar dacă îi lua mai puțin timp să ajungă dacă mergea cu maşina, Becky a ales să facă o plimbare cu Luna. Nu era sigură pe ea la volan când era obosită, în plus aşa o putea plimba pe cățeluşă. A ajuns după un sfert de oră în fața casei. A tras aer adânc în piept şi a intrat. Nu avea de unde să  ştie că din acea zi viața ei se va schimba pentru totdeauna.

----------

- Rezistă, draga mea!  Ambulanța vine imediat. Te rog rezistă! Nu mă părăsi! Aish, nu trebuia să te chem niciodată aici!

Mama ei plângea peste pieptul plin de sânge al fetei. Aceasta nu schița niciun gest, ochii fiindu-i strâns închişi. Luna era mai panicată ca oricând. Tremura şi plângea într-una. Nu ştia ce să facă. Simțea că stăpână ei a păți ceva rău, dar mintea ei de cățeluşă nu putea să găsească un răspuns la tot ce vedea. A fugit mâncând pământul către singura persoană pe care o ştia.

-------------

Roşcata s-a trezit din cauza zgomotelor ce se auzeau de la uşa apartamentului ei. Nu voia să se ridice din pat, dar zgomotele nu mai încetau. Cu paşi leneşi de pisică s-a deplasat până la intrare fiind uimită când a văzut un prea cunoscut buldog francez tremurând din toate încheieturile .

  - Luna?

Cățeluşa i-a sărit în brațe plângând. Lee era prea şocată şi obosită ca să înțeleagă ce se întâmplă.

  - Luna? Cum ai ajuns aici? Unde-i Becky? Te-ai pierdut de ea, micuțo?

Dar la ce se aştepta Lee de la un biet cățel speriat? Se aştepta să îi răspundă cu vorbe? A lăsat cățeluşa să se liniştească, dându-i puțină apă, cât timp ea şi-a şchimbat pijamalele cu alte haine la fel de comode .

  - Hai, micuțo!  Te duc acasă.

Zis şi făcut. În mai puțin de jumătate de oră roşcata era în fața apartamentului prietenei ei bătând de zori.

  - Becky, eşti acolo?

Nimic. Nu primea niciun răspuns.

- Iar ai adormit cu căştile în urechi?

Din nou nimic.

  - Aish, copila asta!

Şi-a scos telefonul formând numărul blondei. După ce a sunat de zece ori roşcata a început să se panicheze. A stat pe gânduri puțin până şi-a adus aminte unde ținea Becky  cheia de rezervă , iar după ce a găsit-o a dat năvală în apartament. Totul era neatins. Valiza Rebeccăi stătea nedesfăcută în mijlocul livingului. Lee ştia că ceva nu e bine. A format repede un număr de telefon nepăsându-i că îl va deranja pe cel pe care îl apela .

  - Lee? Te-ai lovit la cap? De ce naiba mă suni la ora asta? E unsprezece noaptea, alții mai au de lucru mâine.

  - Scuteşte-mă cu prostiile tale , Taehyung! Ai vorbit cu Becky recent?

  - Acum că stau să mă gândesc ar trebui să vă tăbăcesc fundul amândurora. Aşteptam un mesaj de la voi că ați ajuns, dar n-am primit nimic.

  - Becky nu ți-a dat niciun mesaj?!

Roşcata era mai mult decât speriată acum. Spera ca Taehyung să îi spună că Becky e bine, doar e plecată undeva şi i-a murit bateria la telefon.

  - Lee, spune-mi ce s-a întâmplat.

Băiatul a simțit că ceva e înneregulă în glasul fetei. Somnul i-a sărit definitiv, grijile acaparându-l. Şi pentru că Taehyung nu ştia cum să fie silențios, zgomotele provocate de el l-au trezit pe Namjoon, colegul său de cameră.

  - Totul e în regulă, Tae?

  - Hyung, dormi înapoi. Mă duc până afară să vorbesc la telefon.

Namjoon nu i-a acordat atenție băiatului , credea că Becky e cea cu care vorbea la telefon aşa că s-a dus înapoi în lumea viselor.

  - Tae, cred că avem probleme. Mari.

Roşcata încerca să îşi stăpânească respirația inegală când a descoperit o pată de sânge pe blana Lunei. Cel mai grav era că pată nu venea de la vreo rană, cățeluşa fiind in perfectă stare.