Him and I (Kim Taehyung Volumul II )

Unu

    scuzați greşelile, încă mă simt foarte rău.

    Au trecut patru ani de când Taehyung  şi-a început cariera. Patru ani plini de împliniri şi de realizări. Patru ani în care vorbea cu Becky doar prin intermediul telefonului şi se vedeau o dată pe an când băieții aveau concediu.

     Becky nu avea nimic de obiectat chiar dacă o durea să-şi ştie prietenii departe. Ştia că aşa era cel mai bine. Adora să vadă fața fericită a lui Taehyung dincolo de ecranul telefonului spunându-i cât de încântat era că şi-a întâlnit fanii sau cât de bine  a decurs unui din concertele lor. În tot acest timp Rebecca nu a reuşit să îşi clarifice sentimentele . Încă erau seri în care se gândea profund la ce simte şi încerca să găsească rezolvări, dar totul se învârtea în jurul unui anumit băiat cu zâmbet pătrățos.

     Faptul că stătea în apartamentul lui era un motiv în plus de îngrijorare pentru tânără , parfumul lui fiind prezent în fiecare colțisor al locuinței chiar dacă au trecut atâția ani. Până şi Luna, cățeluşa pe care a primit-o cadou de la Taehyung acum patru ani, o înnebunea. Avea parcă acelaşi comportament ca el, hiperactiv şi ciudat. Parcă era o altă specie,dar asta iubea Becky cel mai mult la ea. Iubea când venea acasă obosită după o zi lungă de lucru, iar  micuța ei o întâmpina energică. Îi lua toate grijile de pe umeri.

    În majoritatea timpului era prezentă în salonul frizeriei la care lucra,câteodată o lua şi pe Luna cu ea când vedea că micuța nu se simțea bine sau plângea când venea timpul ca Becky să plece.

   Aşa era şi acum. Becky se ocupa de părul unei cliente, iar Luna îşi molfăia jucăria în linişte într-un colț. Işi mai ridica,din când în când, ochii mari spre stăpâna ei doar ca să se asigure ca totul e în regulă după care îşi continua treaba.

 
  - Gata doamnă.

Îi îndepărtează halatul doamnei şi începe să curețe părul de pe jos în timp ce femeia în vârstă îi lasă banii pe dulap, având grijă să îi pună şi un bacşiş generos. Ziua Rebeccăi la salon era pe terminate, dar mai avea atât de multe de făcut. De abia aştepta să ajungă acasă şi să vorbească cu Tae. Să râdă şi să povestească până unul din ei adormea, de cele mai multe ori se întâmpla ca Tae să fie acela care fugea grăbit spre lumea viselor pe când Becky stătea şi îl privea prin telefon , înjurând universul că a creat un om atât de frumos. Câteodată vorbea şi cu băieții cu care a ajuns să se înțeleagă foarte repede chiar dacă nu i-a văzut decât de două ori față în față.

  Cam aşa decurgea o zi a Rebeccăi. Totul se învârtea în jurul locului de muncă şi al lui Taehyung, rare fiind momentele când îşi  vizita mama sau ieşea în oraş cu prietena ei încă de la facultate facultate, Lee. Acasă lucrurile nu s-au schimbat, dar Rebecca nu se mai aştepta la minuni. Stia că nu există. Tot ce putea să facă era să se consoleze cu situația şi să meargă mai departe.

  A verificat ceasul înainte să se ridice şi să o ia pe Luna în brațele ei. Cățeluşa dădea fericită din fund, dat fiind faptul că era un câine care nu avea coadă. După ce şi-a salutat restul colegelor a ieşit din frizerie. A aşezat-o pe Luna în pătuțul ei de pe bancheta din spate a maşinii şi a format numărul mamei sale.

  - Alo?

  - Mamă , sunt eu. Ce trebuia să îți cumpăr din piață?

  - Becky, scumpa mea! Doar un kilogram de cartofi. Acum ai ieşit de la lucru?

  - Da. Sunt foarte obosită.

Se urcă la volan şi porneşte maşina, nu înainte să o verifice pe Luna care acum dormea liniştită.

  - Of, draga mea. Te aştept cu o cafea,  poate îți va prinde bine.

  - O cafea e tot ce aveam nevoie. Mulțumesc mult, mama.

  Aude chicotul mamei sale înainte să închidă telefonul. Îşi făcea un plan în minte cu traseul pe care trebuia să îl urmeze azi. Trebuia să meargă la piață, apoi la fosta ei casă, la primărie să plătească curentul şi apa , urmând să oprească la pet shop-ul de lângă apartament fiindcă Luna a rămas fără gustările ei preferate , iar ultima destinație era dulcele ei apartament. Îi era ciudat să se gândească la acel apartament ca fiind al ei, dar Taehyung s-a asigurat că aceasta înțelege că acum acel apartament îi aparține, chiar dacă nu în acte.

-------------

  A trântit uşa apartamentului cu piciorul, rugându-se să nu îi pice toate lucrurile din mână. Luna fugea printre picioarele ei, făcându-i munca mai grea. A reuşit să trântească pătuțul Lunei şi gustările pe canapea , restul cumpărăturilor ducându-le în bucătărie. Şi-a scos telefonul tastând numărul lui Taehyung.

Către Tae❤: Am ajuns acasă.

  A abandonat telefonul pe masă pregătind tot ce este necesar pentru supa ce o va prepara.  Nu aştepta un răspuns rapid de la Tae, băiatul fiind ocupat în fiecare zi cu antrenamentele excesive. De asta a fost surprinsă când şi-a auzit telefonul sunând de zori pe masă. Şi-a şters mâinile de şorț şi a stins aragazul înainte să răspundă la apel, fața băiatului ocupând tot ecranul.

  - Tae? Întreabă fata nedumerită.

  - Normal prostuțo! Cine altcineva? Chicotelile lui îi trimiteau şocuri pe şirea spinării şatenei.

  - Iar ți-ai schimbat culoarea  părului, hă? Te prinde bine roşul.

  - Mulțumesc. Ce făceai?

  - Nimic special, ştii tu. Puțin din fiecare.

  - Să presupun că ai avut o zi încărcată? Întreabă roşcatul zâmbind.

  - Ceva de genul. Becky încerca să îşi ascundă roşeața din obraji. Nu înțelegea cum un simplu zâmbet îi poate provoca o aşa reacție.

  - Îmi e dor de tine,Becky. Zâmbetul lui era acum inexistent, ochii i s-au umplut cu lacrimi pe care nu voia să le lase să alunece pe obraji. Becky îl privea cu un nod în gât . Îşi simțea şi ea propriile lacrimi formându-se. Văzându-l aşa, tot ce îş dorea era să îl ia în brațe şi să nu îi mai dea drumul.

  - Şi mie îmi e dor de tine, Tae...

   După ce a rostit cuvintele, o lacrima i-a alunecat pe obraz atrăgându-le şi pe celelalte.