Him and I (Kim Taehyung Volumul II )

Opt

Cred că e cel mai lung capitol pe care l-am scris. Nu sunt deloc mulțumită de el,dar asta e.

Taehyung se agita pe bancheta din spate a maşinii. Voia să ajungă cât mai repede acasă. Îi era frică de fiecare dată când pleca de lângă blondă. În timpul interviului a fost în mare parte absent, grăbind răspunsurile când o întrebare îi era adresată. Dădea din picior stresat şi îl ruga pe şofer să conducă mai repede.

  - Tae, uşor! Fetele sunt bine.

  - Jungkook, tu nu înțelegi! Nimic nu e bine în rahatul ăsta! Nu am ştiut nimic de ea timp de o săptămână. Când în sfârşit am aflat că e bine şi e acasă alt pumn mi-a fost aruncat direct în față! Ai ideea cum se simte ca persoana pe care o iubeşti cel mai mult să nu vrea să vorbească cu tine şi să fie într-o situație ca asta!? E groaznic, Kookie! Nici nu ştiu cum să fac. Nu ştiu ce i s-a întâmplat şi îmi e şi mai teamă când mă gândesc că poate tatăl ei are de a face cu asta!

  Jungkook îşi privea prietenul cu tristețe. I-a luat mâinile ,care erau încâlcite în părul roşcat, şi îi mângâia podul palmei.

  - Orice ar fi, vom fi acolo pentru voi. Vă vom ajuta toți şi vei vedea că la urmă totul se va sfârşi cu bine.

Taehyung era fericit că are pe cine conta. Prietenii lui vor fi mereu aici să îl ridice când va cădea. Şi-a lăsat capul să pice pe umărul lui Jungkook. Era foarte epuizat, seara trecută a fost de groază. S-a trezit în toiul nopții când i-a auzit suspinele lui Becky. A încercat cât de mult a putut să o liniştească, chiar dacă i-a luat mult. Nu a mai putut dormi , o verifica mereu pentru că se temea că un nou coşmar o va duce pe blondă pe culmile nebuniei. Când au ajuns în fața hotelului Taehyung a fost primul care a fugit către apartament. Şi-a găsit micuța pe canapea, Lee încercând să o hrănească. Luna a sărit bucuroasă de pe pat, fugind către picioarele băiatului. Hoseok a venit în spatele lui, luând cățeluşa în brațe.

  - Becky, trebuie să mănânci. Tae se va supăra dacă mai continui aşa.

Lee nu a sesizat prezența băieților în cameră, deşi Becky a făcut-o, dar era prea prinsă în gânduri că să acorde importanță. Se gândea cum va face față tuturor lucrurilor ce vor urma şi cum vor reacționa ceilalți. Se gândea cum se va simți ea când va trebui să explice cele întâmplate . Se gândea dacă se mai poate reface, dacă în cele din urmă va fi împăcată şi va trăi fericită pentru că acum fata îşi dorea doar să dispară , să moară ca toată durerea să nu mai existe. Mâinile au început să îi tremure şi simțea din nou cum plămânii i se goleau de aer. Şi-a scos repede pachetul de țigări şi a fugit pe balcon sub privirea nedumerită a tuturor.

A lăsat fumul să se plimbe prin tot corpul ei, sufocându-i plămânii şi mai mult. Într-un fel sau altul simțea că se linişteşte, tocmai de aia nu s-a oprit doar la o singură țigară. Când voia să o aprindă şi pe a  doua , două mâini mari i-au oprit acțiunile. A pus țigarea şi bricheta pe măsuță de lângă şi i-a zâmbit călduros blondei.

  - Ce-ar fi să mâncăm împreună aici? Ai vrea?

Becky nu îşi putea lua ochii de pe el. Simțea că dacă va mânca ceva va vomita, dar privirea caldă ce o ardea nu putea fi refuzată. Doamne cât  ura blonda faptul că el putea face ce voia din ea!

Roşcatul a pus-o în poala sa, hrănind-o. Mâncau din aceeaşi farfurie, fiecare câte o înghițitură. Când blonda a simțit că e la limita puterilor l-a rugat să se oprească . El i-a respectat decizia deşi nu era deloc încântat.

  - Ce-ar fi să intrăm înăuntru? Băieții ne aşteaptă.

  - Îmi place aici. E linişte, în capul meu e atât de multă gălăgie.