Inferno

2

O plăsmuire. Asta e ceea ce văzuse micul nostru erou. O plăsmuire a minții sale.  Se trezi cu zâmbetul pe buze, dar acesta căzu imediat ce realiză adevărul: a fost doar un vis. Și-a tras picioarele la piept și a început să plângă.

- Isaac, puiule, de ce plângi?... îl întrebă mama acestuia în timp ce îl frecă afectuos pe spate.
- Am visat.. că am fost într-un loc foarte frumos, unde copii alergau prin iarbă și părinții mâncau fructe bune... cu cerul albastru și copacii verzi...

Mama acestuia îl îmbrățișă, îi sărută capul și-i zise:
- Of... A fost doar un vis, puiul mamii...
- Vreau să fie real! Vreau să fie real! zise el în timp ce plângea în hohote.

Anna s-a ridicat și s-a dus spre Alexei care stătea pe o canapea șubredă.
- Ce-o pățit ăla micu'? zise Alexei cu trabucul între dinți.
- A visat Paradisul...

Alexei, când auzi cuvântul, s-a ridicat brusc și i-a tras o palmă zdravănă peste obrazul ei. Pe obrazul ei palid, alb și uscat au rămas urma degetelor groase ale soțului ei. După scurt timp, s-au înroșit. Annei îi curgeau lacrimi din ochi.
- Ce ți-am zis să nu mai scoți o vorbă despre acel loc? tună soțul.

Cu coada ochiului îl zări pe Isaac în ușă, plângând. Imediat s-a liniștit și a încetat s-o mai lovească.

A ieșit după Isaac. Însă el s-a hotărât. Are să fugă de acasă, spre acea clădire mare și impunătoare, pe care o vede de la distanțe mari. Are de gând să fugă în Pripyat.

Mama lui intră în camera sa și-l văzu cum își pregătește un mic bagaj.
- Unde pleci?... Isaac? Unde pleci? zise cu voce autoritară.
- Lasă-mă în pace!

Anna și-a dat ochii peste cap. S-a așezat pe pat și-l chemă pe băiețel:
- Isaac... Isaac, vino aici!

Isaac merse lângă mama ei. Își puse capul pe picioarele ei și se ghemui pe pat. Anna îi mângâie obrazul plin de lacrimi și-i cântă un cântecel de leagăn. Isaac se simte atât de sigur... O siguranță și-un calm de nedescris...

- Ce te apasă pe suflețel, Isaac?... Spune la mama, te rog...
- Mami... Vreau să mor, mami... zise el plângând.
- Dar de ce vrei să mori, copile? Ești doar un copil...
- Am vise... Vise cu acea clădire de departe... Visez că sunt acolo și că e un nenea...
- Ssh!... Ssh!... A fost doar un vis, Isaac...

Anna încercă să-l liniștească pe fiul ei speriat. Dar, în spatele chipului ei calm se regăsea panică și teroare, întrucât asemenea vise nu prevestesc deloc binele...

Mulți oameni din acest mic oraș de munte spuneau că visau cu un om înalt și straniu, îmbrăcat la costum, cu veșnica sa servietă, ce se plimbă prin împrejurimi să selecteze oamenii care să lucreze acolo, ca și sclavi cu titlu de muncitor necalificat, care să construiască fel și fel de aparate ciudate unor creaturi ciudate... Acest om a prins numele de Domnul G.

Se spune că acest Domn G. apare în visele oamenilor care vor lucra acolo. Nu contează vârsta, categoria, sexul... Bătrân, copil, bolnav, sănătos, bărbat sau femeie -- oricine este racolat să lucreze acolo.

Faptul că Isaac avea vise cu Domnul G. însemna un singur lucru: îl manipulează ca să meargă de bună-voie spre clădire.

Și aici, se activează instinctul ei matern de a-l proteja pe Isaac, unicul ei copil. Acum mai mult ca niciodată, întrucât ceilalți doi au fugit de acasă, fără să mai afle vreo vorbă despre ei.

Isaac este singura ei speranță, singurul copil care-i va aprinde lumânarea când ea va muri, căci timpul ei pe acest pământ e pe sfârșite...

Anna oftă adânc. Se ridică și se gândi la rostul vieții. Ce rost are să trăiești? Șansele de a muri la vârsta de 32 de ani sunt de 65%. Speranța medie de viață este de 29 de ani, totuși. Cel mai norocos ajunge să trăiască 42 de ani.

Își clătină capul. În pragul unde obișnuia să fie o ușă, se întoarse spre micul copil ce dormea și se gândea la ceea ce lasă în urma ei pe acest pământ. Oare așa are să fie de acum înainte? Ce rost are să faci copii pe acest pământ bolnav, unde omul este neom, un mutant ce s-a adaptat din cauza războaielor eugenice și celor nucleare.

Nivelul ridicat de radiații a provocat mutații severe asupra așa-numitor celule artificiale, construite în laboratoare folosindu-se celule stem și o așa-numită „programare" a celulelor să fie ceea ce este nevoie să fie. Celulele artificiale sunt sensibile, vulnerabile și cele mai predispuse la mutații severe, iar războiul... ei bine... este mult de povestit.

Micuțul Isaac adormi și visă că aude chemarea Domnului G. să-l absoarbă într-o lume închisă, paradisiacă, unde oamenii ajung să trăiască  un secol...