Inferno

4

- Ce este muzica asta? Întrebă micul Isaac.

- Este un gen numit Black Metal, răspunse scurt micul Dante. Este muzica produsă de oamenii care au trăit în mizerie. Așa ca și tine.

Versurile negre și sumbre vibrau în aer. Era seară, iar apusul galben îl panica pe Isaac. Simțea o anxietate profundă și stări de angoasă generală, se simțea sufocat și simțea cum întreaga lume este o iluzie. Pentru scurt moment, o mașinărie masivă îi apărea în minte în momentul în care un puls repetat produs de sintetizator acompania vocea vocalistului.

- Ritmul ăsta... L-am mai auzit undeva...

Isaac se apropia mai mult de festival. Era o celebrare a morții de către tineri, întrucât nimic nu este pozitiv în această lume. Totul este putrezit, într-o continuă dezintegrare, într-un etern sfârșit, generat de cea mai cumplită boală din patologie: viața.

Isaac, din spatele unor corturi, se apropie spre scenă. Vocalistul trupei cânta despre viața după moarte. Piesa în sine îl transpunea pe Isaac într-o stare greu de înțeles pentru el. Pentru scurt moment, simțea că el este un spirit rătăcit care își respinge condiția și încearcă să interacționeze cu oamenii. Simte panică.

Tinerii erau beți și drogați și erau angajați în multe așa-zise ritualuri prin care ei se împingeau unul în celălalt, își scuturau părul și alergau în cerc. Micul copil a fost copleșit de întreaga situație și, pe moment, a avut o viziune clară asupra sa și a vieții ce-l așteaptă.

Dante interveni rapid și reuși să-l scoată în afara mulțimii. Imediat cum se termina melodia, vocalistul trupei a remarcat prezența micuțului. Așadar, spuse:
- Iată, acolo, un copil! Prindeți-l și aduceți-mi-l mie!

Isaac văzu cum câțiva din mulțime se aruncă asupra-i, dar el reuși să se strecoare înainte să fie prea târziu și dintr-un sprint alergă mâncând pământul în adâncul pădurii uscate. Desigur că nimeni nu reuși să-l prindă.

După un timp, Dante spuse:
- Acum suntem în siguranță, Isaac.

Însă Isaac încă era stupefiat de scenele grotești ce le văzuse. Dante interveni:
- Hei... Ceea ce ai văzut tu acolo, nu este normal. Bărbații ăia au 30 de ani, sunt bătrâni, și au relații sexuale cu acele fete de 15 ani. Restul este normal, face parte din originala cultură Black Metal. Însă, din moment ce corpurile noastre absorb o grămadă de radiație, este normal să abandonezi principiile normale.
- Asta e lumea în care trăim... Nu vreau să trăiesc aici! urlă Isaac.
- Nu... Nu vei trăi aici. Trebuie să ne continuăm drumul, Isaac... Trebuie să ajungem la Domnul G.

Isaac se gândi la ceea ce face omul când știe că moartea este la doi pași de el. Își aminti de locul unde a fost înainte. Ceea ce nu știa el, însă, este că însuși acest misterios Domn G a fost pe scenă. Însă, cine să-l recunoască? A avut un machiaj simplu, numit Corpse Paint în cultura Black Metal, și anume chip alb și cu vopsea neagră la ochi și, eventual, la gură.

De asemenea, Dante l-a mințit în mod deliberat pe Isaac, întrucât el este complicele Domnului G. Iar planul lor? Ei bine... Nici eu nu-l știu.

O altă noapte trecu, iar cei doi s-au apropiat mai mult de Uzina care-i bântuie mintea lui Isaac, atât prin imagini, cât și prin sunete. Întrucât, acel sunet familiar auzit de el l-a determinat să se apropie mai mult de destinație, mult mai mult decât o făcea înainte...