-Stii? Se spune ca traim in secolul vitezei. Si asa este! Traim atat de alert, incat pot spune ca uitam pur si simplu sa mai traim. Uitam sa privim spre toate frumusetiile ce ne inconjoara. Nu mai avem timp sa fim buni, sa simtim compasiune sau chiar mila pentru cei din jur sau pentru orice vietate. Majoritatea avem plumb in suflet si desi este destul de greu de purtat , continuam sa-l pastram avand o mare grija sa nu-l pierdem, prin indiferenta noastra sau chiar prin faptele noastre.
Sunt oameni care au uitat sensul cuvintelor precum demnitate, erou, cinstire, generozitate. Oamenii nu mai au timp sa fie curajosi si sa lupte macar pentru propriile lor vise si se multumesc cu o viata anosta, cu zilele trecand aproape identic. Se intampla deseori sa treaca zile, saptamani, fara sa zambim, fara sa fim fericiti.
Uitam sa cucerim sau sa ne lasam cuceriti, la fel cum uitam sa iubim sau sa ne lasam iubiti. Uram si suntem rai , pentru ca este mai simplu, ne ocupa mai putin timp. Traim prezentul fara sa-l vedem sau sa-l simtim , pentru ca ne gandim la viitor. Vine viitorul si privim in urma, tanjim dupa prezentul pierdut, devenit trecut. Timpul ne trage dupa el si noi tragem dupa noi viata noastra.
Alergam, alergam mereu fara sa simtim ca traim. Uitam sa pastram pana si amintirile si la sfarsit avem impresia ca noi n-am avut o viata de trait.
Ma intreb adeseori , dupa ce oare alergam?
Oare noi stim?
Pentru ca orice am intalni in drum , niciodata nu suntem multumiti si mereu vrem mai mult si altceva .
