După ce a plecat, ai dat naștere prostului obicei de a te plimba mereu, fix în locurile pe care le colindați cândva împreună. Nu ești tu cel mai romantic specimen, cel mai sensibil, dar când vine vorba de dânsa, ești îmblânzit. Pur și simplu te doare să revezi fiecare bancă pe care ți-a stat în brațe, nu poți controla asta, oricât de rece ai pretinde că ești... te doare să revezi fiecare felinar în lumina căruia v-ați sărutat sau fiecare scară de bloc ce trăgea cu urechea când vă jurați unul celuilalt un „Întotdeauna" care pe atunci era sincer.
Nu știu... treci pe acolo având mâinile în buzunare, căștile în urechi, o privire goală și parcă nu poți face altceva decât să îți închipui că înca sunteți împreună, că încă e fata ta și că urmează să dansați din nou în bezna pe care amândoi o adorați.
