Discutii cu sinele

Iubirea

Gândurile ce-mi invadează mintea imi alunga somnul a nu stiu câta noapte la rand, provocându-ma sa ma cufund in emoțiile tuturor amintirilor derulate la rand in capul meu.

Atât amintiri plăcute, ce-mi aduc un zâmbet sincer pe chipu-mi obosit, cat si probleme existențiale si nesfârșitele drame adolescentine ce continua să-mi dea bătăi de cap.

Consider ca nu am văzut nici un sfert din ce ma așteaptă in viața de zi cu zi, si nici nu ma pripesc sa stric bucuria imprevizibilității viitorului, dar pana in momentul actual am trecut prin câteva experiențe ce m-au lăsat oarecum confuza.

Ideea de dragoste adolescentina in sine mi se pare confuza. Suntem tineri, ne atașam si prindem drag de anumite persoane, dar este o vârsta prea frageda pentru a știi încă cum este sa iubești in adevăratul sens al cuvântului și-n toate formele posibile de a iubi o persoana.

Suntem atrași fizic, sau chiar mental de o persoana, toate sentimentele ce ne încearcă trupul pe de-a-ntregul ne dau impresia ca asta este sentimentul iubirii, dar ce înseamnă de fapt iubirea? Se poate defini in cuvinte? Se poate caracteriza printr-o expresie? Se poate demonstra prin diferite modalități? Da, dar nu trebuie confundata cu plăcutul unei persoane.

O persoana cu care iti petreci timpul si cu care pretindem ca suntem îndrăgostiți, dar daca am iubi-o cu adevărat, de ce in timp se ofilește aceasta "iubire" pe care i-o promitem pe o perioada îndelungată, de ce suntem atrași de alți oameni si avem tendința de a o lasă pentru ceva mai bun, de ce ne plictisim de persoana respectiva si ajungem sa ne despartim de aceasta doar din cliseicele motive precum "nu mai merge relația" sau "merita pe cineva mai bun".

Este irelevant sa ne așteptam la relații serioase încă de pe când suntem atât de tineri si neștiutori. Avem toată viața pregătită pentru a experimenta orice curiozitate ni se iveste in cale, nu vad rostul acestei grabe de a ne comporta precum niște adulti.

Suntem tineri, ne îndrăgostim, experimentam, trecem mai departe.