Doar Un Weekend

Capitolul Şase

John a venit la mine. Era puțin lovit şi îi curgea sânge din buză.
-Am câştigat! a spus el nevenindu-i să creadă.
-Da, felicitări! Eşti bine?
-Da. Nu am nimic.
Ne-am luat la revedere de la Drew şi am plecat spre maşină. Am ieşit din acea clădire şi ne-am urcat în porche. După câteva minute am observat că John nu merge spre casă.
-Unde mergem? spun eu uitându-mă urât la el.
-Doar nu crezi că am închiriat nebunia asta doar ca să mergem la meciul ăla.
-Păi atunci unde ai de gând să mă duci?
-Mergem în cel mai popular club din oraş.
-Ăă...nu mersi.
-Presupun că nu ai de ales. a spus el cu un zâmbet diabolic pe față.
Am dat ochii peste cap şi am continuat să mă uit pe geam până am ajuns la acel club.
-Am ajuns. spune el şi se dă jos din maşină.
A înconjurat toată mașina până a ajuns pe partea mea şi a deschis portiera în timp ce îmi întindea mâna.
-Dă-mi voie!
L-am apucat de mână şi am ieşit din maşină. La intrarea în club era un bărbat bine făcut şi înalt. Mă speria puțin ce-i drept.
-Salut omule. Cine-i tipa? a spus bărbatul examinându-mă foarte atent.
-O prietenă. Am venit să celebrăm un câştig.
-Ok, John. Intră.
Am intrat în club. În fața noastră era un ring de dans plin de oameni beți care abia se țineau pe picioare. Lângă ring era barul unde m-am aşezat cu John.
-Ce vrei să bei? Fac cinste. a spus el.
-Apă. spun eu atentă la telefon.
-Nu, nu bei apă.
-Poftim?
-Nu am venit aici ca să bei apă. Două pahare de şampanie. a comandat el ridicând mâna sus.
-Nu m-ai auzit? Şi ai face bine să bei şi tu apă.
-Oh haide, Chuck. E doar un pahar.
Mi-am dat ochii peste cap. Nu îmi plăcea faptul că el câştiga mereu dar nu îl puteam refuza.
-Doar un pahar şi după bem apă.
A început să râdă în timp ce a ciocnit paharul cu mine.
-Pentru cea mai sexy fată în blugi de aici.
-Pentru cel mai mare dobitoc care stă fix lângă mine. am spus eu glumind.
Am băut tot paharul cu şampanie şi nu ne-am oprit acolo cu toate că am zis că bem doar un pahar. Când am încercat să mă ridic de pe scaun aproape că am căzut însă am reuşit să ajung pe ring unde am început să dansez cu cine apucam. La un moment dat nu l-am mai văzut pe John la bar aşa că am început să-l caut cu privirea. Dintr-o dată a apărut la spatele meu şi a început să danseze cu mine.
-Pe mine mă căutai? mi-a şoptit el la ureche.
-Poate.
Am dansat cu el până am obosit şi ne-am întors amândoi la bar.
-Cum mai ajungem acasă acum? spun eu începând să râd isteric.
-Contează să ajungem.
Ne-am oprit din râs în acelaşi timp, iar John şi-a trecut mâna foarte încet prin părul meu. M-am apropiat de el şi l-am sărutat. Eram atât de beată încât nu ştiam sau cel puțin nu am stat să mă gândesc la ceea ce fac. După asta m-a prins de mână şi am ieşit, cu greu, din club.
-Doar nu vrei să te urci aşa la volan. îi spun eu încercând să fiu serioasă dar alcoolul îşi spunea cuvântul.
-Taci şi vin-o cu mine.
Am ajuns la căminul unde stătea. Nu am mers mult deoarece era cu 200 de metri mai departe de club. Am intrat în apartament unde mai era un băiat.
-El e Jason, fratele meu.
-Abbey. spun eu amețită.
-Presupun că eu o să plec. a spus Jason zâmbind.
Cred că ştiam ce urma să se întâmple şi nu cred că eram pregătită. John a început să mă sărute şi m-a întins pe pat.
-Poți dormi în patul lui Jason. a spus el şi s-a ridicat.
-Stai, ce?
-Nu mă culc cu tine. Eşti beată şi nu îți dai seama ce faci.
-Nu sunt destul de bună pentru tine sau ce?
-Nu e asta. Eşti perfectă. De aceea nu vreau să regreți. a spus şi m-a sărutat.
M-am ridicat de pe pat şi m-am mutat pe patul lui Jason. Eram nervoasă. De ce nu putea pur şi simplu să o facă?
-Îmi vei mulțumi mâine.
Îl uram când avea dreptate, iar eu nu. Toată noaptea am stat şi m-am gândit la ce s-a întâmplat la bar şi apoi aici. La cum am ajuns în situația asta din cauza lui.
-Ştiu că nu dormi. Nu te mai gândi şi culcă-te. a spus el aproape adormit.
-Nu pot. Mă laşi să vin să dorm cu tine?
-Bine dar să ştii că nu mai avem loc şi de gardul tău de apărare.
-Nici nu mai am nevoie. spun eu cu o privire malefică.
M-am pus lângă el când s-a întors cu spatele la mine. Simțeam nevoia să mă țină în brațe însă am decis să nu-i mai spun absolut nimic. După ceva timp l-am simțit cum mă apucă de talie strâns. Atunci m-am făcut mai comodă pentru că mă simțeam mai în largul meu. La scurt timp am adormit buştean în brațele lui.
Dimineața m-am trezit singură în pat. Nu îmi aminteam aproape nimic de seara trecută. Tot ce puteam să imi aduc aminte era faptul că aproape m-am culcat cu John. Când am observat că sunt singură m-am ridicat brusc din pat speriată. Jason se uita la mine ciudat.
-Unde e John?
-A spus că se duce să cumpere ceva de mâncare.
Trebuia să vorbesc cu el urgent despre ce s-a întâmplat între noi şi să-i spun că m-a luat valul de-a binelea. Am stat cred că vreo jumătate de oră cu Jason aşteptându-l pe John să vină. În tot acest timp, brunetul mă tot întreba cum a fost sau dacă ne-am distrat, iar eu îi răspundeam de fiecare dată cu "da" chiar dacă nu eram atentă la ce spunea.
Într-un final uşa s-a deschis şi a intrat John cu două pungi pline.
-Ai luat mâncare pentru tot anul? râd eu de el.
-Nu. Am luat mâncarea ta preferată.
-De unde ştii ce mâncare îmi place? Defapt lasă asta. Ce s-a întâmplat aseară...
-A fost foarte distractiv. a spus el de parcă totul era normal.
-Da, ideea e că eram beată şi nu ştiam ce fac. Dacă ți-ai făcut vreo impresie greşită despre mine să ştii că m-a luat valul.
-Ştiu. Nu trebuie să te scuzi.
Nu ştiam cum să reacționez. Se purta ca şi cum totul era roz dar nu era deloc aşa. Poate ar fi bine să las lucrurile cum sunt şi să nu mai încerc.
-Eu trebuie să plec.
-Ce? De ce? a spus el.
-Trebuie să îmi iau bagajele şi să mă mut.
-Oh, am uitat complet. Vin cu tine.
Am pornit spre casa bunicii mele cu maşina închiriată. Pe tot timpul drumului am încercat să vorbesc cu el despre ce s-a întâmplat însă nu mă asculta. Nu ştiu de ce se comporta aşa sau de ce nu a profitat pur şi simplu de situație. Tot ce ştiu e că azi trebuie să mă mut la cămin. Perfect. Nu îmi plăcea deloc ideea că dintr-o dată voi fi singură fără Edith sau fără mama. Toată viața mea avea să se schimbe în doar câteva zile şi asta fără să îmi ceară cineva părerea. Mă simt ca şi cum m-aş fi trezit într-un coşmar din care nu pot să mă trezesc.
Am ajuns acasă. Acolo mă astepta mama îngrijorată.
-Unde ai fost toată noaptea?
-Am dormit la John. spun eu indiferentă.
M-am dus împreună cu el în camera mea pentru a-mi lua bagajele şi tot ce a mai rămas pe acolo. Acum o săptămână când eram acasă nu mă gândeam o secundă că s-ar putea întâmpla asta şi că aş putea să pierd absolut toate lucrurile la care țin.
John m-a ajutat cu bagajele iar la uşă mă aştepta mama şi tata cu lacrimi în ochi. Am încercat să mă abțin cât am putut de tare să nu plâng şi am ieşit din casă fără ca măcar să mă uit la ei. Eram nervoasă dar şi dezamăgită de ei fiindcă mi-au ascuns toată chestia asta aproape un an. Am încărcat bagajele în maşină şi am pornit. Odată ce ne-am îndepărtat puțin am izbucnit în plâns. Nu puteam să mă opresc chiar dacă încercam.
-Eşti bine? m-a întrebat John.
-Da...nu am nimic. am încuviințat eu printre lacrimile care îmi curgeau şiroaie pe față.