Doar Un Weekend

Capitolul Zece

-Îți mulțumesc Chuck. Rămân dator.
-Nu e nevoie. Sunt prietena ta şi o să fiu mereu alături de tine când ai nevoie. spun eu bătându-l pe umăr.
Telefonul meu a sunat şi ne-a întrerupt "momentul". Am plecat de lângă el pentru a putea răspunde.
-Da? spun eu.
-Abbey?
-Depinde...cine întreabă?
-Oh, Ab. Am crezut că nu mai dau de tine. N-am mai vorbit de o lună cred.
-Edith? încuviințez eu puțin şocată.
-În carne şi oase. spune ironic Edith. Mi-ai lipsit atât de mult. Totul e altfel în liceul ăsta de când ai plecat.
-Lasă şcoala, tu ce mai faci?
-Eu sunt...bine. Încerc să dau de tine mai bine de o săptămână. Mă bucur totuşi că am reuşit. Am multe să-ți povestesc.
-Ce mai stai? Dă-i drumu'. spun eu entuziasmată.
-Nici nu ştiu de unde să încep...
   Am continuat discuția câteva ore, în care John nu a făcut nimic decât să se holbeze la mine şi din când în când să-mi facă semn să închid telefonul şi să mă pregătesc. Oricât de mult se străduia, din păcate pentru el, chiar aveam nevoie să vorbesc cu Edith.
La un moment dat s-a ridicat de pe scaun şi a venit spre mine nervos smulgându-mi telefonul din mână.
-Scuze dar Abbey nu mai poate vorbi momentan. Poți să o suni altă dată. spune el şi închide apelul.
-Ce a fost asta?
-În treizeci de minute trebuie să plecăm aşa că mişcă-ți fundul şi pregăteşte-te mai repede.
-Bine, bine. Nu trebuia să țipi la mine. Ştiu şi eu ce am de făcut.
   M-am schimbat cât de repede am putut în ceva nu foarte elegant. Cred că o pereche de blugi şi un tricou negru e combinația perfectă pentru un meci de box.
-Sunt gata.
John a încremenit uitându-se la mine de parcă eram o navă spațială.
-Sunt murdară sau ce? spun eu confuză alergând cu privirea de la el la hainele mele şi înapoi.
-Doar nu crezi că o să mergi aşa la cel mai important meci din viața mea, nu?
-Ăăm...
Eram foarte confuză şi nu ştiam exact dacă ce port e prea mult sau prea puțin. Oricum, urma să aflu. Brunetul a început să-mi scotocească prin dulap aruncând hainele neinteresante în toată camera.
-Ce tot faci acolo? Nu cred că ar trebui să-mi umbli prin haine. Cel puțin ultima dată când te-am lăsat am făcut o mare greşeală.
-Poftim.
Mi-a întins o fustă neagră mulată cu benzi albe pe lateral şi un tricou alb. Am rămas nemişcată cu acele haine în mână.
-John...
-Uite, poți să porți ăştia. spune el arătând spre nişte teneşi negri.
-Nu am de gând să port aşa ceva în niciun caz.
-Eu aş spune să te grăbeşti pentru că mai ai fix zece minute. încuviințează uitându-se spre ceasul invizibil de la mâna lui.
Am dat ochii peste cap în timp ce intram în baie. După exact zece minute am ieşit îmbrăcată cu acea fustă nenorocită.
-Acum eşti mulțumit? spun eu nervoasă.
-Cel mai mulțumit.
Am ieşit din cameră şi am coborăt jos unde ne aştepta un Ferrari roşu.
-Lasă-mă să ghicesc...ai închiriat iar o maşină ca să o faci praf?
-Nup.
-Păi şi atunci a cui e maşina asta?
-A mea.
-A ta?
-Da
-Vrei să spui că ți-ai cumpărat maşina asta extrem de scumpă din proprii tăi bani de buzunar? spun eu sarcastic izbucnind în hohote de râs.
-Nu văd ce găseşti atât de amuzant în asta. Bine, poate am primit ajutor si de la mama dar în mare parte au fost banii mei.
-Okey, cum zici tu.
Am intrat în maşină odată cu John. Înainte să pornească s-a uitat atent la mine şi mi-a zâmbit. În câteva minute am ajuns la clădirea în care se țineau de obicei meciurile de box. Erau tot aceeaşi oameni care țipau unii la alții sau care puneau pariuri. Niciodată nu mi-au plăcut genul acesta de sporturi. Nu văd rostul pentru care ai putea, de bună voie, să te bați cu cineva poate uneori mai bine pregătit decât tine.
    Atenția mi-a fost atrasă către ring când arbitrul a început să prezinte cei doi luptatori. Primul a fost John care a intrat în ring în timp ce toată lumea îl aclama. După aceea a urmat rândul adversarului său să fie prezentat. În momentul în care a intrat în ring am înțeles de ce era meciul acesta atât de important pentru John. Tipul era puțin mai înalt dar cu siguranță arăta mai bine din punct de vedere sportiv. Sinceră să fiu aveam o mică îndoială că John va câştiga meciul. Eram totodată şi speriată pentru că nu era destul de refăcut după accident pentru a putea lupta cu aşa ceva. Cred că tot ce puteam să fac era să-i țin pumnii şi să sper că totul va fi bine până la urmă.
     Prima rundă a fost anunțată iar cei doi au început. Puteam să văd clar cum John este învins, deşi nu îmi doream. Într-un final runda a fost câştigată de matahala aia, lăsându-l pe brunet pe jos. Începusem să-mi fac griji când a doua rundă a început. Totul mergea ca în prima rundă, când, John a preluat controlul dintr-o dată.
       Toată mulțimea era şocată de faptul că el a câştigat cea de-a doua rundă.
       În timpul celei de-a treia rundă am plecat de la locul meu şi am încercat să mă strecor printre mulțimea de oameni până la pariori. Într-un final am reușit să ajung şi să vorbesc cu ei.
-Vreau să pun ăştia pentru John. spun eu în timp ce-i întind banii.
-Bine păpușă, dar te asigur că vei pierde. spune acesta râzând.
-Mai vedem noi cine pierde.
     M-am întors la locul meu şi am privit în continuare meciul care era pe terminate. Se putea să-mi pară rău că am pariat atât pe John dar aveam încredere în el. Eram atât de atentă la ring încât nici nu am observat faptul că lângă mine apăruse Cate.
-Cum de ai venit? m-a întrebat ea.
-Poftim?
-Nu aveai întâlnire cu băiatul ăla?
-Ah, scuze Cate. Eram atentă în altă parte. Ăm...da, aveam, dar John m-a convins să vin aici.
      Vorbeam cu roşcata în timp ce aud toată lumea aclamând. Am încercat să văd ce se întâmplă dar nu am putut din cauza mulțimii de bărbați şi femei care stăteau în fața mea. Odată ce toată lumea s-a potolit am putut vedea ce se întâmpla. Nu îmi venea să cred, tipul acela era pe jos, iar arbitrul îi ținea mâna lui John ridicată în semn de câştig. Am început să sar în sus de bucurie şi să mă strecor din nou până la pariori.
-Banii mei te rog. spun eu.
-Cum de ai ştiut? spune acesta dându-mi banii.
-Am şi eu sursele mele.
     Toată lumea începea să plece iar eu am alergat către John şi i-am sărit în brațe. Pentru o secundă se blocase dar până la urmă m-a strâns şi el cu toată forța, aproape rămâneam fără aer.
-Ok, cred că e de ajuns. spun eu.
-Scuze...
-Felicitări! Ştiam eu că vei câştiga.
-De aceea ai pariat pe mine?
-De unde ştii?
-Tot meciul m-am uitat după tine, iar când dispărusei mă panicasem puțin până ce te-am văzut vorbind cu tipul acela. 
-Păi, acum că m-ai prins, cred că trebuie să-ți dau şi ție jumătate din bani. spun eu prefăcându-mă nervoasă.
      Într-un final am urcat în maşină şi am pornit spre apartament. Pe drum am primit un mesaj de la Alan:
     "-Te-am văzut la meci. Nu ştiam că ești pasionată de box."
-Nu sunt. spun eu cu voce tare.
-Cu cine vorbești? mă întreabă John.
-Cu nimeni. Doar mă întrebam dacă mai avem mult.
-Aproape am ajuns.
      Odată ajunși, eu m-am schimbat într-un tricou de al lui John şi m-am pus la somn. Nu am adormit imediat deoarece am vorbit cu Alan până la ora trei dimineața, când, pur şi simplu ochii mei s-au închis.