Pânze de Păianjeni Orbi

Distrugere reciprocă

Ai ales sa îți faci rău singur,
Omule...
Și continui la fel in ceața ta de nepăsare,
Care oprește lumina să presare,
Pe-ale tale retine oarbe,
Culori disperate ...
De realități mistuitoare.

Ai lăsat fantasme negre ,
Să evadeze din propriile tale păcate.
Îți era foame...și ai mâncat,
Pân-ai devenit mâncare...

Încă nu te-ai oprit din visul tău ,demonic...
Omule
Și-ai să-ți pleci singur capul pe ghilotină,
Căci Răul, mereu înfrânt de lăcomie,
Va căuta în cimitir omenie.
Deci tot vei plăti ,candva...
Tributul vieții tale.