Pânze de Păianjeni Orbi

Tărâmul din globul de cristal

       Bine că mi-ai distras atenția la timp ca să nu mă autodistrug. Ai fost ca o lumina ce a dat frumosului un nou sens în ochii mei , iar acea revelație a frumosului a fost biletul de intrare în lumea ta , un  tărâm îndepărtat și străin  de  tot ce știam .
       Era aflat într-un glob  impermeabil de cristal,la granița grotescului cu inocența. Păcat însă  că globul avea uneori mici crăpături și mai pătrundeau dincolo de acea armură vagi miresme ale realității. Pleoapele tale se închideau și dădeai poruncă în lumea ta,ca orice conducător care se respectă, micului locuitor să  zidească crăpăturile cele rele.Micul locuitor era la treabă de dinainte să dai porunca și te apăra cum putea el mai bine.Globul se refăcea de fiecare data când se crăpa , iar tu trăiai în aceeași comoditate ca întotdeauna și te bucurai de frumusețea și inocența lumii tale. După o perioadă... locuitorul se cam plictisi de acea protecție și își propuse să pună capăt acelei liniști ce domnea peste tot în regat. Folosind o dalta și un ciocan  a început să  spargă brutal din acel cristal , iar razele realității începeau să atingă suprafața tărâmului de atâta timp străin de acestea și să spele ochii tăi  adânciți de atâta timp într-o iluzie. Acea lumină a făcut ca o mică sămânță de baobab să germineze în pământ și să își înfigă adânc rădăcinile în scoarță. Tu nu ai mai putut rezista uneia ca aceasta și ai cedat în brațele singurului locuitor din lumea ta - în brațele celui  care în aparență ți-a făcut rău ,dar în  realitate ți-a vrut binele. Micului locuitor i-a părut foarte rău de ce a reușit să facă , pentru că a văzut plumb în ochii atât de frumoși ai stăpânei lui, iar rugina începu să mănânce din  obrazul ei atât de fragil și neted. A luat decizia de a reface globul de cristal  și de a aduce inocența în lumea dragii lui.
         S-a trezit că totul era ca înainte... doar că o specie noua de copac își făcea veacul pe pământurile ei - baobabul. A decis să nu îl taie pentru că nu își dădea seama de ce , dar parca îi aducea aminte de micul locuitor. Ceva din copaci lăsa în acel pământ amprenta acelui individ ciudat , iar viața o lua pe o întorsătura mult mai interesantă.