Hope- Needitata

Capitolul 3

Dupa cateva ore am prins curaj si am iesit Apartamentul era extrem de linistit,nu se auzea nici macar zgomotul televizorului.Totul parca a mutit,nici Blake nu se auzea asa ca am profitat de acest lucru,am iesit in sufrageria micutului apartament pentru a gasi nimic,bucataria era la fel goala.

-Blake........imi cer scuze...........Blake?am spart linistea

Nimic.

Totul era tacut.M-am intors pentru a intra in camera lui Blake dar m-am lovit de usa de la intrarea apartamentului care era larg deschisa.Blake plecase,pentru prima oara in viata lui a plecat in loc sa sparga usile sau alte lucruri care le facea pentru a se descarca.

M-am apropiat de usa camerei lui si am intrat incet dupa care am inceput sa caut prin camera.O camera mica dar  in care crestea un monstru de om,unul fara mila care nu stie ce este o familia sau poate stie dar pentru el cel mai apropiat membru al familiei ar fi Sticla de Vodka sau in zilele negre sticla de spirt.

Peretii emanau o stare de calm,un bej patat cu tot felul de culori de bautura,crapat din cauza sticlelor rezistente care au fost facute bucati in contact cu el si cateva pete de sange care arata violenta.

Intr-un colt statea un scaun care era pe punctul de a ceda,o saltea arata faptu ca cineva chiar locuia aici iar in dreapta camerei era asezata o masa de lemn pe care erau puse sticle goale sau pline de "viata" lui Blake.

Intr-un colt pe masa am putut vedeam cativa bani asa ca i-am bagat repede in buzurnarul pantalonilor mei vechi,mi-am luat un pulover pe care o prostituata l-a uitat cel mai probabil.Pentru Blake nimic nu se compara cu bautura si sexul pe care il experimenta aproape in fiecare seara cu vreo tipa lipsita de respect care nu se alegea cu nimic decat cu o rusine dar care probabil nu mai conta pentru ea.

Nu m-am obosit sa inchid usa apartamentului si am plecat fara sa am vreo destinatie anume,doar un loc perfect in care sa mor linstita.

Seattle,orasul in care fratele meu a hotarat sa ne mutam este plin de cluburi si baruri si am inceput sa cred ca acesta este motivul principal pentru care s-a hotarat ca acesta este locul perfect pentru el,Pentru mine insa nu pot spune acelasi lucru dar indiferent in ce oras sau margine de sat am sta eu nu as avea voie sa parasesc casa.

Am ajuns pe  o strada care este atat de agitata si galagioasa incat nu iti poti auzi nici macar vocea interioara.

Lumini de toate culorile dadeau asfaltului viata dar care aveau ca scop  reclama la diferite cluburi.Prin fiecare geam se vedeau tineri care se distrau pe muzica galagioasa.

Deodata aud fluieraturi si rasete din spatele meu,din instinct ma intorc si dau peste doi tipi de culoare neagra la vreo 20 de ani care veneau spre mine cu un zambet pervers pe fata.Corpul mi-a incremenit,nu puteam sa ma misc in vreun fel.

Tot ce vedeam erau tipi care au ajuns in fata mea iar unul s-a apropiat atat de tare incat puteam sa ii simt mirosul de tutun de pe haine.

Cel din fata mea si-a pus usor mana pana pe talia mea ajungand putin mai sus de fund iar celalat a urcat cu mana stanga de pe picior pana in zona abdomenului meu lipindu-ma de el.

Corpul imi era paralizat intr-un mod ciudat in care simteam totul dar nu puteam sa fac vreo miscare.

Mainile celor doi se plimbau pe diferite zone ale corpului meu iar eu stateam acolo si incepusem sa ma urasc pentru ca nu faceam nimic impotriva loc.Dintr-o data se auzi o a treia voce masculina.

-Hei hei baieti,lasati-o in pace,nu vedeti ca saraca fata este speriata de moarte,asa stiti voi sa va comportati cu o femeie?spuse un tip inalt si slab cu un par de o culoare greu de destins.

Cei doi negri se retrasera si disparusera in spatele tipului care tocmai ma salvase.Din secunda in secunda am inceput sa ma calmez iar corpul a inceput incet incet sa ma asculte.

Tipul s-a apropiat suficient de mine incat sa ii pot observa ochii albastri superbi si parul blond si lung,avea o intaltime cu mult peste a mea dar cu toate astea arata atat de frumos.

-Esti bine?spuse el si incerca sa mimeze un zambet care insa nu prea a aratat ca unul.

Eu insa nu am fost stapana pe cuvintele mele si tot ce am putut face a fost sa aprob din cap.

-Vrei sa intram inauntru ?Stiu un club foarte tare prin apropiere,muzica buna,bautura buna.

-E.....eu nu beau.

-Ohh.....pai atunci putem merge daca vrei sa vorbim sau cel putin intr-un loc unde nu suntem pe cale sa inghetam.spuse el razand incepand sa isi frece mainile una de cealalta.

Uitasem de vremea de afara,era sfarsit de iarna dar temperatura de acea seara pare extrem de rece iar zapada face totul mai greu.

Nu aveam foarte multe de ales iar ochii mei erau plini de lacrimi si imi era frica de posibilitatea de a fi agresata din nou asa ca am dat din cap in semn de acord si am plecat spre acel numit club.

-Nu ai mentionat cum te cheama.

-Hope.am rostit atat de incet din cauza lacrimilor de frica produsa acum cateva minute.

Drumul a durat in jur de cinci minute dupa care am ajuns in fata unui club din care o melodie puternica rasuna.Am coborat cateva scari ajungand in fata unei multimi de adolescenti care dansau pe ritmurile unei melodi pe care eu nu as suporta sa o ascult.

Stilul meu muzical fiind unul foarte calm din moment ce aveam parte de multa galagie in viata mea.Muzica era un lucru pe care il auzeam foarte rar mai exact atunci cand mergeam la cumparaturi de necesitati si rasuna in magazin radio-ul.Era o bucurie imensa pentru mine,avand ceva placut la ureche in locul unor tipete.

-Haide Hope,spuse blondul tragandu-ma dupa el spre bar.