Nevăr, evăr....

44 5 0
                                    

M-am trezit de dimineata cu o durere de cap. Am coborat jos, unde statea pe canapea un retardat care nu ma lasa sa imi fac de cap. Pe masa era ambalajul de la acel pachet, iar el se uita la ceva. Nu am apucat sa vad mai mult de 2 secunde. Cand m-a vazut, a ascuns ce avea in mana si a luat o carte, prefacandu-se ca citeste. Patetic. M-am dus la el si i-am luat cartea, apoi dandui-o inapoi, in pozitia corecta.

- O tineai invers. Mai exerseaza actoria.

L-am lasat cu gura cascata. Cand m-am intors cu spatele am auzit un scartait, apoi o mana m-a prins, invartindu-ma.

- Tie chiar iti place chestia asta cu prinsul si trasul langa tine.

- Chiar asa!

Capul lui era usor aplecat, iar respiratia lui imi cadea pe gat.
M-am dat cativa pasi in spate si mi-am dat ochii peste cap.

- Ce vrei?

- Ti-au venit hainele.

- Hainele? am intrebat nedumerita.

- Daca vrei sa stai dezbracata, eu nu am nimic de obiectat......😇

- Ih, scarbos. Nici peste cadavrul meu. Nevãr, evăr  cu tine.
Priceput-ai?

- "Evăr" insemna mereu.

- Stiam, dar imi place cum suna. Sa duci hainele alea sus.

Si cu asta m-am intors cu spatele si am plecat spre bucatarie.

- Nu sunt magar.

- Asta crede el? I-am strigat peste umar inainte sa intru in bucatarie:

- Acum esti!

Știu ca e scurt dar asta e viața.😉😉😉

Îndrăgostita de un străinUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum