Viata cu un bipolar

Fericirea este supraevaluata

Octav ma privea atent iar eu nu aveam curajul de a ridica privirea din ceea ce faceam. Imi simteam inima cum bate in piept si ii simteam privirea cum umbla nestingherita pe corpul meu. Incercam sa gandesc clar si nu intelegeam de ce nu pot pur si simplu sa trec peste. Nu e vorba de haine sau de ceea ce am crezut, mai mult ma deranjeaza ca am simtit gelozia. Sentimenul ca ceva te roade din interior in exterior.

- Stii, am spus cu voce joasa, ca somonul este un peste destul de misto?

- Interesant. Cum asa? sopteste in timp ce se apropie de mine. 

- Stiu ceva de genul ca urca in aval pana in locul in cre s-au nascut ca sa depuna alte oua si sa moara si ei. Un fel de viata pentru viata. 

- Inteleg. Ti se pare de admirat. Ceva ce noi, ca oameni nu am face niciodata, probabil, spune zambind.

- Corect! Imi pare rau ca am reactionat asa. 

- E ok. A fost si gresala mea. Mai dureaza mult masa?

-Mmmm, nu. 10 minute maxim. 

- Bine, ma duc sa pun masa.

Si a plecat. Ma intreb unde sa puna masa, ultima data am mancat in pat. Am continuat cu pregatirea mesei, legumele erau la fiert si somonul era pus pe tigaia foarte incinsa. Urma sa scot legumele si sa le trag in unt cu tot felul de condimente. Am intors somonul si am pus in tigaie, dupa ce am oprit focul, unt si lamaie. Urma sa stea asa pana cand montam farfuriile. 

Am pregatit si un sos alb care sa mearga cu legumele si pestele. Am scos doua farfurii negre din dulap si am asezat somonul legumele si sosul. Iar Octav nu se intosese. Asta e ciudat. A durat mai mult de 10 minute si el inca pune masa? Am iesit din bucatarie in cautarea lui. 

- Octav?? am tipat.

Nimic. Ce naiba?

M-am dus spre dormitor si nici acolo nu era. What the hell???

- Octaaaaaaav?? am tipat cat m-au tinut plamanii.

Si am simtit cum o bucata neagra de satin imi acopera ochii. Am incremenit, ii simteam respiratia pe gatul meu si ii inhalam parfumul cu nesat. Ce facea? M-am simtit ridicata pe umarul lui si desi nu imi tinea mainile nu am desfacut legatura de la ochi. Omul asta are niste probleme grave de personalitate. 

Am simtim cum a deschis o usa si s-a lasat mai jos cu mine pe umar. Unde am intrat, e un apartament cu 2 camere, mult mai mic decat ma asteptam. M-a lasat jos si s-a pus in spatele meu si i-am simtit pueptul tare lipit de spatele meu. Si-a lasat mainile sa umble pe corpul meu si apoi mi-a desfacut bucata neagra de material de la ochi. Am deschis ochii si ma aflam pe un balcon, in stanga si in dreapta se intindeau scari enorme de marmura. 

Am privit dincolo de balustrada din lemn masiv si am vazut o sufragerie imensa, cu semineu piele cu blana neagra in fata lui, o canapea neagra cu perne rosii de piele. In spatele canapelei ce trona in mijlocul camerei imense se afla o masa suficient de mare pentru doua persoane, in mijloc era o vaza cu un trandafir negru in ea, iar farfuriile si tacamurile pregatite de mine erau asezate pe fata de masa alba. 

Restul camerei era plina de trandafiri albi. Printre ei abia avea loc o persoane, iar mirosul imprastiat in jur era divin. M-am intors spre Octav:

- Octav.. ce sunt toate astea? ntreb intocandu-ma spre el. Zambea cu gura pana la urechi. Nu a spus nimic si m-a tras dupa el. Abia acum observ, in timp ce coboram scarile pe partea stanga, ca nu exista nici un fel de fereastra sau lumina naturala. Totul este luminat de cateva spoturi si lustre imprastiate strategiz in camera imensa.