Prolog: Din acest capitol o sa intelegi mai bine povestea si o sa se facă lumina.
Mă trezesc intr-o dimineata si ca deobicei ma duc la laptop, il deschid si intru pe Facebook. La fel ca in fiecare zi (rutina de dimineata pe care o iubeam in momentul ala atat de mult) Stefan era online. Cu obișnuitul " Ce faci, Laura?" am început sa vorbim. De data asta nu mai era o discuție obisnuita pentru ca el deja avea plănuit ce urma sa ma întrebe.
- Bine Ștefan, tu ce faci?
- Uite acuma m-am trezit. Auzi, mai tarziu nu vii cu mine si cu Alex la o plimbare pana la munte?
- Bă, tu ai glume in program? Ce munte?
- Nu, serios. Mergem cu fratele meu, la Bâlea lac.
- Nu știu, sa vad. Daca e ceva te anunt.
Am intrebat-o pe mama (da, sunt un copil care inca depinde de mama si de tata.) Mama normal ca in prima faza n-a fost de acord, nu ca ar fi ceva nou. Dar dupa vreo câteva boticuri de cățeluș plouat si câteva lacrimi stoarse, a acceptat sa ma lase. Acum, problema era ca se făcuse deja 16 si ceva era sigura ca nu mai mergem (d-aia a si acceptat). Hoata mama asta! Bucuroasa il sun sa ii dau vestea, imi spune a frate-so lucrează la cartofi in grădina si ma suna cand termina. Dupa vreo jumate de ora in care stăteam pe pat ca pe ace am primit apelul mult așteptat de la Ștefan.
- Da, no ce faci?
- Uite Laura, e destul de tarziu. Mergem in alta zi dar hai sa iesim la un suc in pro pe la 9, ce zici?
- Ah, raspund eu pe un ton de dezamagita. Ok, ma suni.
- Bine, vorbim. Ciao!
Pe la 8 ma apuc sa ma fardez pentru ca venea si Alex si vorba aia ca sa atragi un baiat ai nevoie de n-șpe mii de kile de fond de ten, nu de naturalețe. Imi iau o rochita (am vrut sa scriu sexy dar am uitat ca n-as putea sa fiu niciodată asa ceva) si mi-am facut bucle. Simpatica, ce sa mai! Pe la 9 si 15 il sun
- Ce faci ma?
- Imi bag pula!
- Ce ai ma? Ce s-a intamplat?
- Laura, imi pare rau. Nu mai mergem, nu mai are chef frate-miu, dar ca sa ma revanșez vin in fata ta daca vrei sa iesi pe afara in seara asta.
- Ok, te sun cand ies.
Am tratat cu mama încă vreo jumate de ora sa ma lase sa ies afara ca deja se făcuse aproape 10 si fiind fata mamele au conceptul ala prost "DACA IESI LA ORA ASTA TE VIOLEAZA ȚÂGANII!" Mda, mame, nu e chiar asa si voi ati fost copile, si voi ati umblat pe afara si nu cred ca vi s-a intamplat ceva. Degeaba o băgati voi pe aia cu "NU SE STIE NIVIODATA" ei bine, daca pui mereu raul pe primul loc fi sigura ca se întâmpla! In final, m-a lăsat. Evident l-am sunat pe Ștefan si i-am spus sa vina in fata mea. A ajuns pana la intrare in statul lor, era cu un prieten de al lui. Erau așezati pe o banca, la o casa, nimeni nu stia a cui e acea casa (vecinii lui desigur ca Știau). M-am oprit si eu cu ei pentru ca m-au chemat acolo.
- Ciao!
- Ciao!
- Bă Stefane, ce rau imi pare ca n-am mai mers.
S-a uitat cu niște ochi cat cepele la mine, se citea pe el ca am zis ceva greșit. Am dat din cap in semn ca nu stiu ce se întâmpla si si-a scos telefonul, a scris un mesaj si mi-a dat sa citesc.
"Taci ca asta nu stie nimic, Dupaia se supăra ca nu l-am intrebat si pe el".
Ups, Laura, ai facut-o din nou. Asa reușesc sa ma dau de gol cu toate prostiile. Câteodată chiar nu stiu cand sa imi tin gura si cand nu.
