Cu toate ca vorbeam cu Ștefan in fiecare zi, si totul era perfect, intr-o dimineata lucrurile s-au schimbat. Obișnuitul "ce faci, Laura?" N-a mai apărut asa ca, l-am intrebat eu ce face. Sec, si fără chef de mine, imi răspunde "bine". Il intreb daca e supărat si il răspunde negativ.
Ok.. Era putin ciudat, daca nu era supărat si nici n-avea nimic cu mine de ce era sec?
L-am intrebat ce are
- Nimic..
- Si atunci de ce vorbesti asa?
- Cred ca mi-a trecut.
"Cred ca mi-a trecut" in traducere "cred ca nu mai tin la tine, in fata mea esti un zero, nu te ridici la valoarea mea, nu ai ce vorbi cu mine".
Cu toate ca tu credeai ca ti-a trecut, mie doar atunci imi apărea.
Cand am citit "cred ca mi-a trecut" jur, toată corăbile s-au scufundat, ce corăbii? Navele de lupta, avioanele se ciocneau unul cu celălalt, vremea s-a schimbat din soare in vijelie si vedeam uragane uriașe cum vin si ma iau pe sus. De la atata praf si fum, mi-a intrat ceva in ochi, cred ca nisip dar in niciun caz nu plângeam. Eu nu plang numai tot timpul. Bine, am început sa plâng. Stăteam cu telefonul in mana, cred ca am recitit si de 50 de ori aceeasi fraza "cred ca mi-a trecut". Intr-un fel e amuzant, cat de tare se poate intrgosti o fata de vrăjeală unui baiat, de carisma lui si de tot ce inseamna persoana lui. Cum il visează in fiecare noapte, cum se gândește la el mereu si nu si-l poate scoate din cap, cum crede sa pentru ea el ar fi cel mai bun si cum s-ar schimba ea dupa bunul lui plac doar pentru a-i fi lui bine. Supid, stupid, stupid! Nu e nevoie ca nimeni sa se schimbe pentru nimeni, pentru ca daca cineva te place, te place si asa. Pacat ca nu vedeam lucrurile asa atunci.
In acea seara am iesit afara, din nou Alex m-a chemat la el, din nou am mers ca proasta, din nou s-a supărat Ștefan dar de data asta era diferit. Cand am ajuns din nou afara, imi venea sa-l iau, sa il sărut, sa il musc, sa il strâng in brate, sa ma joc in parul lui, sa-l omor, sa-l îngrop, sa ii dau un pumn in ochi pentru ca era prea adorabil. Felul in care se uita, felul in care vorbea, felul in care pur si simplu respira te facea sa te îndrăgostești de el. Din toate cate am scris mai sus, m-am rezumat la o simpla îmbrățișare.
A trecut ceva timp de cand nu mai vorbeam calumea. De multe ori stăteam online, deschidem casuta Conversațiilor cu el de la Facebook si așteptam sa imi scrie, sau scriam si stergeam înainte sa trimit.
Înainte sa începem scoala, cu câteva saptamâni, chiar daca ii scriam, nu mai răspundea. Nu înțelegeam ce i-am facut atât de grav încât sa nu mai răspunda, pana la urma, vorba aia, eram colegi.
Uram scoala, am urat primele luni de a 11a. Eram singura, nu aveam prieteni. Mâncăm in baie, stiu cum suna! Toti se luau de mine, am luat chiar si bătaie degeaba de la niște colege de clasa. Mda, sunt total împotriva violentei de orice fel asa ca nu ma stiu bate, si chiar daca as sti n-as da in cineva. Imi e prea mila, mi-e mila sa dau in animale, apai in oameni.
Întâmplarea nefericita a sortii facea ca Ștefan si BD sa fie acolo in momentul in care am luat eu bătaie. Se uitau frumos cum ma taraie pe jos persoana respectiva. Haleluja, ce s-au fi gandit?
"MORI FA IN PIZDA MA-TII, SI ASA NE-AM SATURAT DE TINE. PIIIIHHHH, JIGODIE!" Bravo băieți, Țineți-o tot asa, fi-ti fătălai, râdeți si distrati-va cand vedeți ca cineva bate o fata in mijlocul zilei, pe mijlocul străzii, in mijlocul orașului. Aveti un os amandoi pentru asta si Primiti si aplauze.
De atunci, am început sa-l urăsc, tot mai mul si mai mult pe zi ce trecea. Oare exista un sentiment anume, pentru ura si iubire in același timp? Oricum, asta făceam eu, am început sa-l urăsc si in același timp nu mi-l puteam scoate din cap. Era un fel de furtuna in desert, ceva aproape imposibil dar totusi real. De cate ori eram lângă el ma simțeam mai bine decat in Nopțile răcoroase de vara cand stau pe geam si privesc ore in Șir luna plină. O stare de bine, de relaxare si tot ceea ce tine de stări de bine. Ok, mint! Eram câteodată atât de Emoționata încât nu puteam scoate 3 cuvinte pe gura, eram încordata dar starea de bine exista. El era atât de imprevizibil si eu atât de vulnerabila. Tot ceea ce facea, ma afecta enorm. Pot spune ca eram îndrăgostita de el si l-as fi urmat si in pânzele albe.
Daca ar fi sa ii scriu acum o scrisoare si sa ii multumesc pentru tot ce mi-a facut ar suna cam asa :
"Draga Ștefan, iti multumesc ca m-ai facut sa ma îndrăgostesc de tine si m-ai facut sa uit de tot si de toate dar totusi ti-ai putea cumpara un bilet doar dus către Tărâmul de Nicăieri si sa stai acolo cu Domnul Dracusorul Roșu si sa mai conversați. Cred ca aveti multe de vorbit având in vedere ca aveti atâtea in comun. Știți sa faceți doar rau si nimic bine. Daca vrei, Draga Ștefane, iti plătesc eu biletul doar sa te vad dus odata pentru ca nu mai suport sa te vad aici. Iti multumesc pentru clipele frumoase oferite si vanataile de pe mâini, picioare si gat. Dulcea durere provocată de tine ma facea sa ma simt mai mult decat bine, pacat ca nu ti-o puteam întoarce înapoi pentru ca sunt un om milos, nu ca tine. Deși, tineam la tine, ma rugam in fiecare seara sa te calce o masina, serios! Sa ajungi in spital si sa vin la tine cu flori. Ah, ce dragut! Pacat ca am oroare de spitale, deci n-as fi intrat, dar ti-as fi facut o serenada la geam cand mi-ar fi trecut durerea de gat si având in vedere ca o duc asa de cam o luna, intelegi tu. Mda, cu asta am vrut doar sa iti spun ca te urăsc si tin la tine in același timp, dar nu te mai prea suport, asa ca.. Te rog, doar fa ce ti-am spus, ignora-ma! Multumesc anticipat, din nou. "
➰ asculta Paramore-Ignorance
